Lăsând să treacă intervalul de timp în care emoţiile prevalează asupra analizei obiective, după primele efluvii de acceptare adulatoare sau resentimente demolatoare, să tragem o linie şi să vedem prin ce anume congresul extraordinar al PSD ar putea rămâne ca un reper pe cărarea de istorie pe care o străbate.Practic, două ar fi deciziile importante care s-au luat aici, într-un decor şi într-o atmosfera net diferite de cele în care s-a produs, cu vreo două luni în urmă, lansarea candidaţilor PSD în alegerile locale. Prima - confirmarea candidaturii unice a preşedintelui PSD, Adrian Năstase, la preşedinţia României. Chiar dacă a fost o simplă formalitate, aprobarea candidatului a prilejuit un dialog cu accente critice, între fanii necondiţionaţi ai dlui Năstase şi unii dintre liderii din prima linie, înlăturaţi după 'puciul paşnic' care a dizolvat Delegaţia Permanentă.Cea de-a doua a fost invitaţia oficială pe care partidul a adresat-o dlui Iliescu de a reveni la conducerea partidului, după încheierea mandatului.Chiar daca în ultima săptămână s-au manifestat unele diferente de vederi în legătură cu succesiunea la preşedinţie, Adrian Năstase optând pentru un rol în afara structurilor formale - conform unei opţiuni a preşedintelui - în timp ce ''aripa conservatoare'' a partidului, reprezentată de Miron Mitrea, insista pentru revenirea neîntârziată a dlui Iliescu, direct pe prima poziţie, congresul a marcat aceeaşi unanimitate şi din acest punct de vedere, invitaţia fiind primită cu cunoscutele rezerve constituţionale de către întemeietorul partidului. Această cea de-a doua decizie nu este însă una de natura să clarifice prea mult lucrurile, cel puţin din perspectiva - exclusă din start - în care dl Năstase ar pierde prezidenţialele. Dacă în ceea ce priveşte posibilul viitor premier există deja mai multe variante - Geoană, Talpeş, Rus - nu acelaşi lucru se întâmplă şi în ceea ce priveşte şefia partidului. Dacă dl Iliescu nu va dori să se întoarcă şi dacă dl Năstase merge la Cotroceni, problema sucesiunii va complica în mod considerabil lucrurile, în condiţiile în care subiectul este, deocamdată, tabu. Problema s-ar pune, cel mai probabil, în condiţiile unei concurenţe acerbe între 'aripa conservatoare' a partidului (Mitrea, D.I. Popescu, Paşcu) şi 'aripa tânără', pro Năstase. Competiţia va fi alimentată şi de ponderea pe care o vor avea în viitoarele structuri de putere reprezentanţii celor două curente.Este, poate, principala absenţă de pe agenda de discuţii a Congresului, şi care va genera acute dispute interne, în eventualitatea în care lucrurile vor avea o evoluţie diferită de cea unanim prognozată.