Anunþãm – cu oarecare întârziere – pe aceastã cale, decesul celui care a fost preºedintele PIN, regretatul Cozmin Guºã.
Tragicul eveniment a avut loc în ziua primului tur pentru alegerile locale, mai exact atunci când s-au anunþat rezultatele provizorii. Cu pulsul scãzut brusc pânã la nivelul 5,76 procente, preºedintele PIN n-a mai putut fi resuscitat. ªi-a dat obºtescul sfârºit politic pe catafalcul partidului pentru care funcþionase ca un fel de mocãniþã (PIN obþinând în Bucureºti doar 3,87 procente).
O grea tãcere s-a aºternut asupra numelui ºi persoanei dlui Guºã, pânã când, zilele trecute, a avut loc un miracol: a înviat, din moartea (politicã) pre moarte cãlcând! S-a confesat atunci unui post de televiziune, anunþând cu durere renunþarea la viaþa politicã datoritã profundei dezamãgiri produse de un electorat incapabil sã-i înþeleagã nobilele idealuri ºi sã le gireze cu votul sãu. Nici soarta partidului nu este mai bunã, dl Guºã afirmând cã, foarte probabil, acesta va ieºi din scenã, nemaiavând fonduri pentru o viitoare campanie electoralã.
ªi asfel, o istorie de succes, începutã la doar câteva zile dupã alegerile din 2004, odatã cu conflictul cu noul ºef al statului, care a dus la abandonarea partidului din care fãcuse parte ºi la crearea unuia nou, se încheie în tãcere ºi dezastruos.
Cozmin Guºã este unul dintre meteoriþii politicii româneºti. Apãrut din neantul business-ului, unde l-a ochit „vânãtorul de capete” Adrian Nãstase, s-a trezit instalat, dintr-o datã, în fotoliul înalt de secretar general al unui partid care la momentul respectiv deþinea toate pârghiile puterii. ÃŽn postura de „mare aranjor”, de post-Hrebenciuc, Guºã s-a simþit ca peºtele în apã. Certele sale calitãþi de combinator s-au exersat cu frenezie pânã la punctul carambolului cu vechea generaþie din partid, care nu putea asista nepãsãtoare la acest transfer de putere ºi înfluenþã cãtre o mânã de noi-veniþi. Conflictele s-au acutizat pânã la momentul în care, sub presiunea unor intervenþii centrifuge, Nãstase a fost nevoit (dar nu cu foarte multe regrete) sã-l descãuneze. Orgolios, Guºã n-a acceptat o condiþie comunã ºi a pãrãsit partidul în care de abia intrase. S-a orientat rapid cãtre steaua în urcare a lui Bãsescu, cãruia a dorit sã-i devinã un soi de mentor politic, ignorând instinctele primare ale acestuia. La primul semn de încãlcare a disciplinei de bord – solicitatarea imperioasã a direcþiei unuia dintre serviciile de informaþii – marinarul l-a aruncat în mare. S-a salvat de la înec printr-un colac de salvare pe care l-a botezat PIN ºi cu care a încercat sã ajungã la un þãrm mult prea îndepãrtat.
ÃŽn alte condiþii – între care ºi aceea a ne-arderii unor etape (mi-l amintesc, cu o staturã crescutã brusc, primind cu aere de paºã solicitanþii de favoruri care-i lustruiau clanþa uºii biroului somptuos din Kisseleff – ºi cu ceva mai multã ºansã, poate cã Guºã ar fi reuºit sã coaguleze un pol de politicã nouã, mai tânãrã ºi mai deschisã. A avut însã ghinionul intersectãrii – în etapa hotãrâtoare - cu un personaj de aceeaºi facturã, doar de calibru superior: Oprescu. Acesta i-a confiscat din start orice atu, condamnându-l la moarte.
Politica.