Din punct de vedere oficial, în scriptele Serviciului Român de Informații, ultima acțiune teroristă pe teritoriul României a avut loc în august 1991 când o echipă de lichidatori sikh, venită din India, l-a încolțit, pe bulevardul Aviatorilor, pe ambasadorul acestei țări în România, nereușind să-l lichideze. Nu doar prezența de spirit a ambasadorului, confruntat și cu alte tentative de acest gen, dar și prezența pe fază a unei echipe a Brigăzii Antiteroriste, care a reușit să-l lichideze pe unul dintre atentatori și să captureze alți doi, au făcut ca să nu se adauge o nouă victimă pe lista tragică a celor care au trebuit să moară pe altarul intoleranței și al urii. De atunci încoace, nimic! Brigada și-a văzut liniștită de treburi, fiind scutită de stressul altor evenimente de acest gen. De ce? Nu pentru că nu s-ar fi petrecut și alte acțiuni pe care definiția terorismului le acoperă cu suficientă exactitate, ci pentru că s-a recurs la o metodă
comodă. Ca-ntr-un binecunoscut banc, cazurile au fost "trase" de pe Quinet pe Academiei și date în primire poliției! Fie că a fost vorba despre atacuri cu bombă, fie de reglări de conturi dintre organizații teroriste cu activitate ilegală pe teritoriul țării noastre (în special Kurde) acțiunile de acest gen au proliferat, în special în ultimii ani, pe fondul unei politici de control și protecție comode și păguboase. Pentru că ignorarea fenomenului n-a contribuit în nici un fel la diminuarea sau anihilarea lui Faptul că statistica românească nu reține ca acte de terorism cazuri ca cel care a spulberat motelul din Veștem, în 1996, sau atacul cu cockteiluri Molotov de la Fundația Culturală Balcanică Turcă din 1999 (ca să nu mai vorbim de lunga listă de kurzi și de turci lichidați prin metode clasice poate fi privit și ca un soi de curiozitate, dacă nu ca o elementară lipsă de profesionalism. |