Luni 4 decembrie: Ambasadorii de urgenþã. Deciziile celor douã guverne au o mare doza de bun simþ. Ele sunt, în acelaºi timp, un avertisment pentru guvernul de la Bucureºti cã ceea ce face la el acasã n-ar trebui sã faca ºi în ogrãzile altora. Pentru cã una e sã dea ordonanþe de urgenþã, cu snopul, ºi alta e sã trimiþi ambasadori de urgenþã, la bucatã. Din pãcate, în agitaþia prezentã nu cred ca mai este cineva dispus sã înþeleagã aluzia. Marþi 5 decembrie: Tanti Europa e de vinã! În locul unei intervenþii de tipul planului Marshall, din deceniul cinci, Europa a preferat sã asiste, de multe ori nepãsãtoare, la tribulaþiile unor guverne lipsite de experienþã ºi de putere. Problematica economicã - cea mai gravã - a fost lãsatã pe mâinile întreprinzãtorilor care n-au dorit altceva decât sã cumpere ce se poate cumpãra la cel mai mic preþ posibil, cu riscul distrugerii unei economii întregi. Populaþia a fost obligatã sã perceapã reforma ºi privatizarea ca rapt ºi ca jaf, pe fondul unei indiferenþe totale la problematica socialã. Nici mãcar în ceasul al 12-lea, când Balcanii ameninþau sã se tranforme într-un vulcan, n-au înþeles mai mult ºi n-au acþionat mai concret. Promisiunile au fost valabile pânã când pericolul Miloºevici a trecut. Miercuri 6 decembrie: Modelul bulgãresc Chestia cu vizele e mai puþin importantã decât lasã sã se înþeleagã propaganda electoralã. Este mai mult o problemã de imagine ºi de confort. Pentru mai bine de 95 la sutã dintre români ea înseamnã cã, dacã într-o zi le va veni pe chelie sã cãlãtoreascã prin Portugalia sau prin Irlanda, ar putea sã o facã. Dar, de fapt, n-o vor face niciodatã. Povestea e valabilã ºi pentru bulgari. Ei, însã, au obþinut acest drept teoretic printr-o acþiune coerentã ºi demnã. Au intercondiþionat intrarea lor în Europa de intrarea Europei în Bulgaria. Au pus câteva fermoare, pe la graniþele mai permisive, au schimbat paºapoartele ºi ºi-au þinut mai pe-acasã borfaºii. ªi au reuºit. Noi, în schimb, n-am reuºit sã facem nimic. Am fost atât de ocupaþi cu cãciuleala încât am crezut cã aceasta poate þine loc de tot restul. ªi n-a þinut. Joi 7 decembrie: Cadoul lui Moº Nicolae Când, în ajunul sãrbãtorii sfântului cu acelaºi nume, naþiunea românã ºi-a lãsat, în faþa uºii, ghetele cam scâlciate pe care le tot poartã de la revoluþie încoace, n-a bãnuit cã acesta - hâtru ºi nãbãdãios, cum îl ºtim - îi va plasa, în fiecare, câte o candidaturã la preºedinþie! Una în gheata stângã, alta în gheata dreaptã. Sau viceversa. Sau nici mãcar nu conteazã care-unde. Pentru cã ea, naþiunea românã, ca sã-ºi urmeze drumul, are nevoie de ambele ghete. Vineri 8 decembrie: Puterea presei. Fomaþiunea dlui Iliescu - ºi, destul de probabil, dl Iliescu însuºi - revin la putere fãrã presã! Este, pentru mulþi dintre cei care s-au crezut unºii lui Dumnezeu pe pãmânt ºi surse infailibile de adevãruri eterne, o mare dezamãgire. O dezamãgire care va alimenta viitorul val de ostilitate fãþiºã de care va beneficia PDSR-ul într-un viitor care nu promite sã-i ofere prea multe ºanse de succes. Ajungem, în mod necesar la concluzia cã în '96, ca ºi în 2000 nu presa a fost puterea care sã basculeze evenimentele. Ci electoratul. Acelaºi electorat care atunci dorea o schimbare pe care astãzi e nevoit sã recunoascã a nu se fi produs. Sau a fi produs într-un sens regretabil. Sâmbãtã 9 decembrie: Pisica moartã Antagonismul Iliescu-Constantinescu a fost vectorul principal al acþiunii politice a segmentului ce-ºi asumase sarcina de a gândi pentru întreaga opoziþie, în el propunându-se atribute ºi definiþii extreme, demonizându-l pe unul ºi angelizâdu-l pe altul. Bilanþul dezastruos al celui din urmã, dupã patru ani în care ºi-a dezamãgit crunt mentorii este, în fapt, raþiunea de fond a surprinzãtoarei opþiuni electorale de la sfârºit de mileniu. Nu atât apariþia lui Vadim în scenã, un Vadim fabricat ºi de ei in temeiul vechii reþete, este motivul pentru care duminicã vor pune ºtampila unde nici cu gândul n-au crezut. Vadim este pretextul. Motivul adevãrat este Constantinescu.