Dl Meleºcanu zice cã nu crede decât în sondajele plãtite de ApR. E treaba domniei sale. Simpatice sau antipatice - în funcþie de cum prezintã o situaþie sau alta - sondajele constituie un indiciu de care nimeni nu-ºi mai permite sã nu þinã seama. Iar atunci când trei dintre cele mai serioase instituþii de gen (IMAS - CURS - Metromedia) dau împreunã la ivealã niºte constatãri, nu mai este nimic de cârtit. Cine vrea sã creadã în rezultatele BCS sau ESOP sau mai ºtiu eu care institut de casã, n-are decât. O face pe riscul propriu. Ultimul sondaj, cel de care vorbeam, pare sã clarifice, acum cu puþin mai mult de o lunã pâna la alegeri, lucrurile. Nu sã clarifice, ci sã confirme trendul anterior. Trend care aratã ca PDSR-ul se îndreaptã cu paºi hotãrâþi spre o guvernare pe care s-ar putea sã o abordeze pe cont propriu (deºi n-ar fi cea mai inspiratã soluþie), în timp ce CDR 2000, adicã PNÞCD, va trai emoþiile rãmânerii în parlament! Un paradox unic în analele politicii, dar foarte posibil în fotbal: o echipa care câºtigã campionatul, pentru ca iî urmãtorul sã retrogradeze! Artizanii acestui paradox, cu tentã dramaticã, sunt ºi dl Diaconescu, incapabil sã se retragã ºi sã lase locul unui cãpitan mai priceput, ºi dl Opriº, un individualist exacerbat, care refuzã pasele decisive de dragul de a se afla în posesia balonului, ºi domnii Sârbu ºi Mureºan, doi fundaºi distructivi, care vând pe rupte meciuri pe bani negri pentru zile mai albe, ºi cohorta de miniºtri incapabili ºi certãrþi, neînstare sã desfãºoare un joc de pase, ºi linia de mijloc parlamentarã, care s-a luptat doar pentru interesele proprii, în detrimentul echipei. Pe un PNÞCD pus la pãstrare în spirt se pot face studii de caz care sã releveze modul în care un organism se atacã singur îndreptându-se, victorios, spre metastazã. Diletantism ºi înfumurare, hoþie ºi obrãznicie - sunt principiile care duc partidul lui Corneliu Coposu înapoi în uitare. |