Pentru cei care-şi mai reamintesc fastuosul botez al fiului lui Fane Spoitoru, din urmă cu vreo 6-7 ani, consumat cu tam-tam la Casa Poporului, căsătoria acestuia, la penitenciarul Rahova, reprezintă celalalt termen al clasicului raport sublim-ridicol. Sau, poate mai degrabă, ridicol-penibil. Ceea ce s-a întâmplat la Casa Poporului va rămâne în analele postdecembristului ca unul dintre momentele culminante ale confuziei morale care a domnit în România. Un cap al lumii interlope, onorat de sumedenie de politicieni, poliţişti, magistraţi, parlamentari, ziarişti, ca un veritabil lider de opinie, totul sub o revărsare de bancnote verzi şi roşii, în opulenţa meselor pe care tronau şampanie franţuzeascaă caviar, vânat, fructe exotice şi brânza telemea. O înfrăţire suspectă între cei care ştiau să facă bani şi cei care ştiau să profite de pe urma celor dintâi fără a-şi pune prea multe întrebări. Şi fără nici un fel de scrupule. Căsătoria, de zilele trecute, a aceluiaşi Spoitor, s-a petrecut sub cu totul alte auspicii: sobrietatea puşcăriei, modestia ceremoniei, puţinătatea participanţilor. Principalul element monden l-a constituit cuplul de naşi - Miron Cozma şi Marinela Niţu. Au lipsit şi revărsările de bancnote deasupra capetelor inivitaţilor. Dar au lipsit, mai ales, instituţiile reprezentate din plin la botez, cu excepţia poliţiei şi a justiţiei - accesorii obligatorii în decor. Două momente şi două destine. În urmă cu 6 ani şi Fane şi Cozma aveau viaţa la picioarele lor. Sfidaseră autorităţile, sfidaseră regulile sociale şi totul le mergea din plin. Acum le merge doar numărătoarea zilelelor care-i desparte de starea de libertate. Pe care o aşteaptă mai singuri ca oricând, pentru că cei ce se gudurau pe lânga ei şi cautau să le intre în graţii şi-au găsit deja alte obiective ale intereseului şi adulaţiei.