Aruncarea pe piaþã a ideii unei restauraþii monarhice este un gest pe care premierul Tãriceanu îl poate explica într-un singur fel: arãtarea pisicii! Evident, celui care ar putea fi înlocuit printr-o astfel de procedurã!
Din pãcate, ideea vine când nici mãcar Casa Regalã nu mai crede în ea. În posibilitatea realizãrii ei. Dacã din 1990 pânã în 1996 subiectul mai stârnea niºte dispute, ºi asta la nivelul unor cercuri din politicã ºi mass media, astãzi nu mai are nicio rezonanþã. Casa Regalã s-a reintegrat în societatea româneascã cu o discreþie ce nu-i poate fi decât folositoare.
Aproape uitat de generaþiile tinere, Regele Mihai a reapãrut ca o sperietoare alãturatã agresiunii „moºierilor”, de dupã Revoluþie. Prima sa tentativã de revenire în þarã a produs confuzie ºi interpretãri radicale. Episodul urmãririi sale pe autostarda spre Piteºti ºi îmbarcarea cu forþa în avionul cu care trebuia sã se întoarcã în Elveþia rãmâne unul dintre cele mai jenante din lunga istorie a revenirii la normalitate. Adoptat ca un instrument de luptã împotriva FSN-ului, Regele a contribuit direct la descalificarea parlamentarã a PNL-ului din 1992. Propus în mod absurd drept candidat la preºedinþie de cãtre Câmpeanu&Co, regele a lãsat partidul istoric în afara Parlamentului. Revenirea „legalã” în þarã în scurta vizitã din 1992, a produs o inflamaþie publicã rãmasã însã fãrã urmãri. Ultima mizã regalã a fost cea din 2006 când în primele sale declaraþii candidatul Constantinescu promitea, regretabil, cã dacã va câºtiga îl va readuce pe rege pe tron. A renunþat rapid la idee ºi regimul Convenþiei Democratice s-a dovedit a fi mai refractar decât FSN-ul la ideea reintegrãrii regalitãþii în societatea democraticã. Au trebuit sã iasã de la guvernare, cu coada între picioare, adepþii regalitãþii, pentru ca în ultimul sãu mandat Iliescu sã facã câteva mutãri neaºteptate dar eficiente: de la vizita-surprizã la Versoix, când se afla la o conferinþã la Crans Montana, ºi pânã la retrocedarea Palatului Elisabeta ºi a altor proprietãþi regale, culminând cu numirea principelui Duda ca ambasador itinerant, de cãtre Adrian Nãstase – au fost miºcãrile iscusite care au anihilat, practic, orice tentativã de resuscitare a ideii monarhiste.
Acum, liberalul Tãriceanu, uitând de lecþia din 1992, agitã din nou ideea restauraþiei, în speranþa cã îi va da ceva fiori pe ºira spinãrii lui Bãsescu. Ca orice gest nu prea cugetat, se poate lãsa cu urmãri neplãcute pentru cel care-l face.
|
| Accesari:
2973
|
Adauga o opinie