După ce a stat aproape trei ani în nemişcare, ca simplu memorial, pentru toate bisericile demolate de Ceauşescu – după cum fusese şi proiectul iniţiat de Răzvan Theodorescu, pe atunci ministru al Culturii – biserica de la Cotroceni a cunoscut o veritabilă agitaţie, demarându-se lucrări de finisaje şi de dotare cu mobilierul bisericesc aferent ( altarul  original se află la Muzeul de Artă).

Nu se ştie exact a cui a fost ideea, în orice caz nu a preşedintelui, care pe vremea aceea nu-şi vedea capul de treabă, prins în agitaţia suspendării, referendumurilor si alegerilor. Acel cineva însă s-a gândit foarte bine: redarea bisericii circuitului de credincioşi ar da semnalul pozitiv alegătorilor: în timp ce liber-cugetătorul Iliescu s-a mulţumit cu o operaţiune formală, de restituire, pravoslavnicul Băsescu va reda lăcaşului sufletul de care avea nevoie. Faţă de cheltuiala pentru refacere, cea dedicată dotării n-a fost excesivă: câteva milioane de lei, din bugetul preşedinţiei, dublat la finele anului trecut tocmai în astfel de scopuri. Că sfinţirea bisericii a avut loc doar cu ceva mai mult de o lună înaintea alegerilor prezidenţiale, este o simplă întâmplare: acum s-au terminat lucrările şi sfântul locaş a fost gata să-şi primească binecuvântarea.

Si, ca să mânjească semnificaţia unui moment înălţător, cu mâncătorii dintre ale lumeşti, nişte g…azetari s-au găsit să facă caz de faptul că pe clopotul bisericii era înscris, pe lângă numele ctitorului şi cel al patriarhului Daniel, şi acela al lui Traian Băsescu. Pentru a purta pentru vecie (ori până la vreun alt demolator?) numele celor care au făcut posibil acest gest. „Habar n-am ce scrie pe clopot!”- a replicat preşedintele strâns cu uşa. „Mi s-a spus că aşa e obiceiul!”- a mai adăugat, vizibil surprins, preşedintele, când i s-a pus întrebarea. „Ce plăcuţă? Habar n-am!” – a mai spus dânsul când a fost întrebat şi despre placa memorială ce fusese fixată în zidul bisericii în 2008, când s-a înălţat aceasta, şi pe care figurau numale patriarhului Teoctist şi al preşedintelui Iliescu.

Eu îl cred. Nu e treaba unui preşedinte să dea altfel de indicaţii. Nu-l văd spunând: „Scoateţi naibii placa aia cu Iliescu”. După cum nu le-a spus nici celor de la Bruxelles, când înaintea primei sale vizite la sediul Delegaţiei Române pe lângă UE, gazdele au dat jos placa pe  care scria că aceasta fusese dată în funcţiune prin grija şi cu participarea lui Adrian Năstase. Şi la Bruxelles şi la Cotroceni au acţionat spiritele slugarnice ale unor colaboratori prea îndatoraţi pentru a nu face tot ce pot spre a-i fi pe plac stăpânului.

Nu. Traian Băsescu nu e ctitor al bisericii Cotroceni. Ar putea fi cel mult ctitorul Cramei, dată în folosinţă în mandatul său şi cu contribuţia lui Voronin, după ce acelaşi Iliescu, şi nebăutor pe lângă ateu, o ignorase vreme de vreo zece ani.

De ce trag clopotul cu numele tău, Traiane? De frânghie, bineînţeles.