Dupã ce a stat aproape trei ani în nemiºcare, ca simplu memorial, pentru toate bisericile demolate de Ceauºescu – dupã cum fusese ºi proiectul iniþiat de Rãzvan Theodorescu, pe atunci ministru al Culturii – biserica de la Cotroceni a cunoscut o veritabilã agitaþie, demarându-se lucrãri de finisaje ºi de dotare cu mobilierul bisericesc aferent ( altarul original se aflã la Muzeul de Artã).
Nu se ºtie exact a cui a fost ideea, în orice caz nu a preºedintelui, care pe vremea aceea nu-ºi vedea capul de treabã, prins în agitaþia suspendãrii, referendumurilor si alegerilor. Acel cineva însã s-a gândit foarte bine: redarea bisericii circuitului de credincioºi ar da semnalul pozitiv alegãtorilor: în timp ce liber-cugetãtorul Iliescu s-a mulþumit cu o operaþiune formalã, de restituire, pravoslavnicul Bãsescu va reda lãcaºului sufletul de care avea nevoie. Faþã de cheltuiala pentru refacere, cea dedicatã dotãrii n-a fost excesivã: câteva milioane de lei, din bugetul preºedinþiei, dublat la finele anului trecut tocmai în astfel de scopuri. Cã sfinþirea bisericii a avut loc doar cu ceva mai mult de o lunã înaintea alegerilor prezidenþiale, este o simplã întâmplare: acum s-au terminat lucrãrile ºi sfântul locaº a fost gata sã-ºi primeascã binecuvântarea.
Si, ca sã mânjeascã semnificaþia unui moment înãlþãtor, cu mâncãtorii dintre ale lumeºti, niºte g…azetari s-au gãsit sã facã caz de faptul cã pe clopotul bisericii era înscris, pe lângã numele ctitorului ºi cel al patriarhului Daniel, ºi acela al lui Traian Bãsescu. Pentru a purta pentru vecie (ori pânã la vreun alt demolator?) numele celor care au fãcut posibil acest gest. „Habar n-am ce scrie pe clopot!”- a replicat preºedintele strâns cu uºa. „Mi s-a spus cã aºa e obiceiul!”- a mai adãugat, vizibil surprins, preºedintele, când i s-a pus întrebarea. „Ce plãcuþã? Habar n-am!” – a mai spus dânsul când a fost întrebat ºi despre placa memorialã ce fusese fixatã în zidul bisericii în 2008, când s-a înãlþat aceasta, ºi pe care figurau numale patriarhului Teoctist ºi al preºedintelui Iliescu.
Eu îl cred. Nu e treaba unui preºedinte sã dea altfel de indicaþii. Nu-l vãd spunând: „Scoateþi naibii placa aia cu Iliescu”. Dupã cum nu le-a spus nici celor de la Bruxelles, când înaintea primei sale vizite la sediul Delegaþiei Române pe lângã UE, gazdele au dat jos placa pe care scria cã aceasta fusese datã în funcþiune prin grija ºi cu participarea lui Adrian Nãstase. ªi la Bruxelles ºi la Cotroceni au acþionat spiritele slugarnice ale unor colaboratori prea îndatoraþi pentru a nu face tot ce pot spre a-i fi pe plac stãpânului.
Nu. Traian Bãsescu nu e ctitor al bisericii Cotroceni. Ar putea fi cel mult ctitorul Cramei, datã în folosinþã în mandatul sãu ºi cu contribuþia lui Voronin, dupã ce acelaºi Iliescu, ºi nebãutor pe lângã ateu, o ignorase vreme de vreo zece ani.
De ce trag clopotul cu numele tãu, Traiane? De frânghie, bineînþeles.