Într-un cuprinzãtor material elaborat de ministrul Agriculturii, difuzat presei spre cunoºtinþa tuturor românilor, ministrul Ilie Sârbu recomandã cu cãldurã creºterea caprelor, aducând în sprijin argumente de necontestat: capra mãnâncã cât o caprã - ºi orice, buruieni, crengi de salcâm, lobodã, ºtir ºi tot ce mai tolereazã românul negospodar prin ograda sa - ºi dã lapte cât o vacã. Acesta ºi era, în vremuri mai de restriºte, renumele caprei: vaca sãracului! Apoi, preþuirea de care se bucurã brânza de caprã pe pieþele europene, unde sãrãcia fiind eradicatã, s-au cam eradicat ºi caprele, iar consumatorii împãtimiþi ai acestui produs suferã. Ar fi, aºadar, o oportunitate pentru caprele româneºti, sã intre în Europa mai devreme decât stãpânii lor ºi decât cei care administreazã procesul de creºtere a animalelor. Apoi, caprele nu meritã o îngrijire deosebitã. Nu trebuie sã li se construiascã grajduri somptuoase, cu beton pe jos; nu trebuie sã li se îmbunãtãþeascã alimentaþia cu mai mult decât ce gãsesc ele însele; ºi nici cine ºtie ce vaccinuri sau îngrijiri medicale nu trebuie sã li se aplice. Deloc de neglijat este faptul cã, aºa cum se ºtie ºi din poveºti, spre deosebire de vaci, care nu fatã decât un viþel, caprele fac de regulã trei iezi, zburdalnici ºi imprudenþi, cum la fel de bine se cunoaºte. Dacã ar fi numai atât ºi tot ar trebui ca românul sã se apuce sã creascã capre. Unii, o vor ºi face, nu cã le zice ministrul Sârbu, ci cã nu mai au încotro. Dar cel mai important rezultat al acestui proces va fi acela cã, la nevoie, când le va fi mai greu ºi vor dori sã iasã din necaz, românii vor putea implora cerul, la propriu, sã moarã capra vecinilor. ªi cu cât mai mulþi vecini vor avea capre, cu atât mai mare va fi satisfacþia personalã a fiecãruia. Doar dacã sentimentele lor nu vor evolua într-o direcþie prea radicalã, ajungând sã doreascã chiar moartea vecinilor. |