De aproape un an, marea ambiþie a procurorilor care ancheteazã 'dosarul Rompetrol' ºi pe omul de afaceri Dinu Patriciu, pare sã fie aceea de a-l reþine pe acesta în celulele de la Rahova. Odatã aproape au reuºit, deºi le-au jucat feste aproximaþiile devenite tradiþionale în aplicarea procedurilor legale. Joi searã, Parchetul a încercat din nou, însã judecãtorul nu a putut sã nu þinã cont de obiecþiile avocaþilor sãi, care au pus în evidenþã necitarea colegilor de business ai lui Patriciu, anchetaþi în aceeaºi cauzã, precum ºi convocarea acestuia cu doar o jumãtate de orã înainte de prezentarea cãtre judecãtor a cererii de reþinere. Decizia luatã joi seara i-a dat din nou satisfacþie lui Patriciu ºi, probabil, i-a nemulþumit profund pe adversarii acestuia, între care magnatul de la Rompetrol nu înceteazã sã-l citeze, pe loc de frunte, pe preºedintele Traian Bãsescu.Nu mã pronunþ - ºi nici n-ar fi normal - asupra fondului problemei. Dacã Patriciu a comis evaziune fiscalã, delapidare ºi manipularea bursei, este treaba Parchetului sã dovedeascã acest lucru în aºa fel încât instanþa sã nu mai aibã dubii. Ceea ce nu înþeleg este de ce considerã procurorii cã cercetarea poate avea succes numai cu Patriciu legat? De ce nu se pot obþine dovezile necesare cu el în libertate? Este o exigenþã fireascã a unei justiþii cu adevãrat libere ºi corecte sã nu-i considere pe cei acuzaþi aprioric ca vinovaþi. Or, o reþinere nu ar face decât sã întãreascã o bãnuialã de antepronunþare. Mi-e greu sã cred cã în faza aceasta, Patriciu ar mai putea împiedica cercetarea sau ar putea intimida martori, într-un caz pe care Parchetul îl ancheteazã la lumina zilei ºi a reflectoarelor. Probabil însã cã, într-o mentalitate retrogradã, rãmasã de pe urma parchetelor comuniste, celula ºi psihologia de captiv uºureazã munca anchetatorilor ºi le oferã avantajul psihologic care altfel nu prea poate fi obþinut. Sau cã, pe fondul captivitãþii, s-ar putea obþine eventuale mãrturisiri care sã blindeze cazul.Chiar dacã o parte a opiniei publice este debusolatã de acest 'meci', el ilustreazã o realitate care þine de justiþia unei þãri democratice: în demonstrarea unei culpe, acuzatul beneficiazã de toate drepturile pentru a-ºi proba eventuala nevinovãþie. Inclusiv dând în judecatã autoritãþile pentru abuzuri, cum se întâmplã în chestiunea ascultãrii ilegale a telefoanelor, sau a reþinerii precedente. Este o competiþie în care fiecare dintre pãrþi poate obþine victorii sau poate suferi înfrângeri. Asta e viaþa.Ar mai fi o chestiune legatã de cazul Patriciu. Doveditã sau nu, comanda politicã pare sã joace un rol. Rivalitatea politicã dintre Traian Bãsescu ºi Dinu Patriciu este deja de notorietate. În stilul sãu inconfundabil, preºedintele s-a ºi antepronunþat, atunci când a declarat, la începutul mandatului sãu, cã Patriciu ar trebui anchetat alãturi de oamenii din PSD care au comis ilegalitãþi. Pânã ºi menþinerea în funcþie a actualului procuror general, aservit din plin fostei puteri care l-a ºi aºezat în funcþie, apare ca un troc prin care preºedintele obþine de la el capetele care ar dori sã-i împodobeascã panoplia anticorupþie de la Cotroceni. Iar despre relaþia prin care o loviturã la adresa lui Patriciu îl poate carambola pe deja incomodul premier, adversar al fuziunii ºi al partidului prezidenþial, nici nu ar mai fi de vorbit.
|
|
| Accesari:
2434
|
Adauga o opinie