Cu tot prohodul care se cântã non-stop Alianþei, am convingerea cã aceasta nu este nici moartã, nici îngropatã. Ba, din contrã, are ºanse sã atingã limita de vârstã constituþionalã, a unui mandat complet.
De ce? Pur ºi simplu pentru faptul cã Partidul Democrat, cel mai pragmatic ºi mai activ dintre toate cele care au avut acces în parlament, nu va fi dispus sã piardã atu-urile pe care i le conferã guvernarea. Cu atât mai mult cu cât pentru el guvernarea nu reprezintã un prilej de eroziune ci, din contrã, unul de creºtere. Ieºind de la guvernare doar ca sã fie solidar cu hachiþele lui Bãsescu, PD-ul ar pierde toate avantajele legate de administrarea ºi beneficiile unor sectoare importante, hotãrâtoare pentru viitorul ciclu electoral, cum sunt Administraþia ºi Internele. Dar nu numai atât. Precedentul creat de Partidul Conservator a arãtat cât se poate de limpede, la scarã, bineînþeles, care sunt urmãrile unui astfel de gest ºi cu ce pierderi – în special de ‚resurse umane’ - se poate solda. Un alt exemplu îl oferã PLD-ul, în special cu scoaterea lui Fluture din dispozitivul Agriculturii ºi cu renunþarea la întreaga reþea de influenþã. O decizie ‚democraticã’, la vot, pe care ar dori sã o ia Partidul Democrat, s-ar solda cu o mare surprizã pentru cei care mai cred cã principiile primeazã. Dar lucrurile nu vor ajunge pânã aici. ÃŽn partidul atât de disciplinat pânã acum al preºedintelui Bãsescu, încep sã se simtã deja semnele unei nemulþumiri surde: aceea de a fi nevoit sã acþioneze contrar intereselor sale. Principalul interes al PD este sã rãmânã la guvernare ºi sã-ºi consolideze poziþia pentru scrutinul din 2008. Europarlamentarele sunt doar un test, din care nu se pot evalua câºtiguri pe termen scurt. De aceea cred cã, în cele din urmã, democraþii vor renunþa la intransigenþã ºi, în numele unitãþi ºi al respectãrii principiilor sacre ale Alianþei, vor semna ceea ce este de semnat, vor accepta unele schimbãri minore în structura guvernamentalã ºi vor merge mai departe.
Oamenii se mai împiedicã din când în când de adevãr – spunea Churchill – dar au tãria de a se ridica ºi de a merge mai departe…
|