Zilele trecute, pe fluxul unei agenþii de ºtiri a fost preluat un articol în care se fãcea referire la un furt de cãrþi de credit.
Pãgubaºa a reclamat faptul la Poliþie. Apoi, aflând cã hoþul încercase sã scoatã o sumã de bani de pe una dintre cãrþile de credit furate de la un bancomat din incinta ASE, a solicitat BRD înregistrarea cu camera video a tentativei, pentru a se încerca descoperirea fãptaºilor. Spre marea sa surprindere funcþionarii de la BRD au refuzat sã prezinte o copie a casetei invocând... secretul bancar! Incredibil, dar adevãrat: banca protejeazã identitatea – ºi interesele – hoþilor!
Pentru funcþionarii de la BRD ºi oamenii cinstiþi ºi hoþii sunt totuna: clienþi! ÃŽn cele din urmã, la intervenþia poliþiei, banca a pus la dispoziþie o înregistrare din care lipsea doar... figura hoþului! Adicã banca rãmânea consecventã în protejarea secretului bancar. Nu reiese foarte clar dacã din înregistrarea originalã a fost „tãiatã” tocmai aceastã parte sau dacã aparatura de înregistrare de la bancomatul din ASE a fost programatã special sã nu capteze figurile celor care fac operaþiuni frauduloase. ÃŽn cazul în care este vorba despre o acþiune premeditatã, singura concluzie pe care o putem trage etse cã hoþii au colaboratori în interiorul bãncii ºi fac operaþiunile ilicite la anumite ATM-uri, unde identitatea le este „protejatã” prin mãsuri ale operatorilor.
Faptele evocate nu sunt nici simple accidente ºi nici de naturã de a genera urmãri. Credeþi însã cã cineva din conducerea bãncii s-a sinchisit? Cã ne-a contactat pentru a solicita amãninte sau a da explicaþii? Nici pomenealã. Aroganþa bãncilor în România este un fapt de notorietate. Ele îºi trateazã clenþii cu superioritate ºi nu se dau în lãturi de la nicio mãsurã prin care pot sã-ºi creascã profiturile jecmãnindu-l pe acesta în cele mai diverse moduri: cu comisioane ascunse, cu contracte ilizibile, cu schimbarea termenilor contractuali dupã bunul plac. Bãncile sunt un jucãtor care-ºi face singur regulile jocului ºi le schimbã pe parcursul acestuia dupã cum îi convine. Zilnic presa semnaleazã zeci, sute de caziri de încãlcare a unor obligaþii elementare, abuzuri faþã de clienþi, nerespectãri ale clauzelor contractuale... Credeþi cã se sinchiseºte cineva de asta? Nu demult Protecþia Consumatorului a fãcut o anchetã ºi a constatat abateri cu duiumul. A dat niºte amenzi care au fost floare la ureche pentru bancheri, ºi cu asta basta. Lucrurile au continuat de parcã nu s-ar fi întâmplat nimic. Conform statisticilor, în România bãncile practicã cele mai înalte comisioane din Uniunea Europeanã. ªi cele mai multe. ªi cele mai ascunse. Graþie acestei politici bãncile ºi-au întãrit poziþiile pe piaþã, iar în virtutea acestei poziþii pot sã-ºi permitã sã acþioneze dupã bunul plac. Banca Naþionalã nu le controleazã decât la condiþiile de creditare. În rest, le lasã sã-ºi facã de cap. Relaþia bancã-client nu este nici pe departe una corectã, eticã. Este relaþia dintre cãmãtarul lipsit de scrupule ºi cetãþeanul lipsit de alternativã ºi de protecþie.
Dacã s-ar face, acum, un sondaj privind încrederea în instituþii, sunt sigur cã bãncile s-ar clasa pe unul dintre ultimele locuri. Dar atâta timp cât afacerile merg, puþin le pasã.