Dl Cristian Preda, europarlamentar, a făcut o constatare: că influenţa românilor în conclavul de la Strasbourg şi Bruxelles este foarte mică. Aproape inexistentă. Deşi facem parte dintre ţările cu un număr mediu de reprezentanţi în forul legiuitor comunitar, această stare nu se cuantifică nici în imagine, nici în influenţă. Şi – ţineţi cont - ne aflăm la cea de-a treia serie de parlamentari, după euroobservatori şi cei din mandatul scurt.

Cu 33 de reprezentanţi în forul european, România ar trebui să fie cel puţin mai vizibilă decât ţări care n-au decât 5-6 emisari. Ceea ce dl Preda nu spune este că suntem, totuşi vizibili, dar nu prin ceea ce ne-am dori. Românii sunt identificabili prin excentricităţile unui Becali, prin aerul „disco” al Elenei Băsescu şi prin amănuntele pitoreşti legate de cariera sa politică, prin scandalurile între membrii partidelor reprezentate promovate de un Traian Ungureanu sau Monica Macovei sau prin „nepotismul” reprezentat de legăturile unora dintre deputaţi cu persoane aflate în structura puterii de la Bucureşti.

Cred că principalul motor al acestei ineficienţe stă în criteriile care au fost puse la baza alcătuirii listelor pentru Parlamentul European de către partide. Liderii acestora au căutat mai degrabă să scape de membrii incomozi ai propriilor formaţiuni, propunându-i la export, sau să-i recompenseze pe alţii pentru anumite servicii. Oameni ca Adrian Severin, Ioan Mircea Paşcu sau Corina Creţu nu s-au bucurat de simpatia lui Geoană, după cum nici Boc nu ştia cum să rezolve problema unor Stolojan sau Monica Macovei, în structurile interne. Liberalii, de asemenea, au preferat ca în locul unor oameni competenţi dar incomozi, precum Cioroianu sau Dăianu, să folosească o piesă de „import”, ca Renate Weber. Întrebaţi pe oricine dacă au auzit vreodată de Cătălin Sorin Ivan sau Viorica Dăncilă, de la PSD, de Petru Constantin Luhan sau Oana Elena Antonescu, de la PDL ( de Rareş Niculescu, fostul şef de cabinet al lui Boc de la Cluj, s-a auzit doar când cu scandalul din discotecă) şi veţi avea un răspuns pentru anonimatul lor. Nu vreau să diminuez cu nimic meritele unor oameni care realmente se zbat să facă ceva – şi am aici cel puţin exemplul Corinei Creţu care este, de departe cel mai activ român de la Bruxelles – dar asta nu este suficient.

Atâta timp cât delegaţia română va continua să acţioneze fracturat, punând înaintea interesului naţional pe cele de partid, şi cât timp nu va exista o coordonare pe obiectivele de interes naţional, reprezentarea noastră în legislativul de la Bruxelles va rămâne una pur decorativă. Iar dl Preda va continua să aibă regrete…