Tratată la timpul respectiv ca o privatizare de succes şi înconjurată de corul de autofelicitări al autorităţilor, operaţiunea PETROM, ca şi operaţiunea ROMTELECOM cu 6-7 ani în urmă, trezeşte noi şi noi reproşuri şi suspiciuni, în special din partea opoziţiei parlamentare şi prezidenţiale. Voci care nu s-au făcut deloc auzite la momentul cu pricina, clamează acum împotriva abuzului şi a trădării intereselor naţionale, solicitând imperativ revizuirea contractului.
Deşi ar fi trebuit să fie transparentă, cel puţin în cazul clauzei care prevedea că, odată cu compania, cumpărătorul primeşte şi dreptul de exploatare a resurselor naturale, procedura de privatizare a fost ascunsă discret în spatele solicitărlor imperative venite în acest sens din partea FMI şi a Uniunii Europene. FMI în special a inclus în toate agendele sale de discuţii cu guvernele româneşti care s-au perindat pe la Victoria, problema PETROMULUI: dacă nu sunteţi în stare să eliminaţi corupţia din jurul ei, privatizaţi-o! E singura soluţie! La fel ca şi pentru BCR. Pentru că eliminarea corupţiei includea, fără a le numi direct, şi presiunile sau aranjamentele pe care guvernul şi alte autorităţi ale statului le-ar fi putut exercita. Şi pe care le-au exercitat cu prisosinţă. Pe altarul nevoilor energetice naţionale a fost sacrificată BANCOREX, ale cărei împrumuturi vizau achiziţionarea de materie primă pentru petrochimia naţională. Nu cred că există vreo altă instituţie în România în care corupţia să fi fost mai mare, abuzurile mai numeroase şi jaful banului public mai deplin decât în cazul Petrom. Pe spinarea companiei s-au construit averi impresionante, s-au dat tunuri memorabile şi s-au ţesut iţele unor afaceri în care politica a fost primul dirijor. Conductele PETROM au fost înţepate nu doar de echipe mixte de infractori şi de poliţişti, ci de toţi cei care aveau un cuvânt de spus în derularea activităţilor sale. Pe conductele PETROM circulă şi astăzi cel mai mare ''gol'' de produse, a cărui dimensiune este dificil de imaginat şi aproape imposibil de măsurat. Privatizarea PETROM a pus capăt jafului - un operator privat nu mai este, în principiu, dispus să accepte comenzi politice (dar s-au înregistrat deja excepţii) sau livrări pe datorie, sau lăsarea de izbelişte a reţelei de transport. Pe de altă parte, privatizarea acoperă găurile date în timp şi legitimează averile făcute prin pradă, acordându-le o imunitate mai preţioasă decât stoparea hoţiei.
Iată care este principala problemă a PETROM. Dincolo de întrebarea legitimă care se pune - de ce abia acum s-a trezit dl Băsescu să protesteze şi nu a făcut-o chiar când s-a întâmplat procesul - şi de logica vânzării laptelui cu tot cu vacă (resursa naturală). Privatizarea PETROM, aşa criticabilă cum este, rămâne un pas important pe drumul reducerii corupţiei prin înlăturarea celei mai mari tentaţii: petrolul ieftin, sau gratuit, sau pe datorie, sau pe veresie...