Năstase crede că PSD-ul devine – precum el în campania electorală – tot mai mic. Iar asta n-are decât o cauză: conducerea partidului. O conducere din care fostul prim-ministru ar dori să facă parte, indiferent pe ce poziţie. Trecut cu forţa în civilie, Năstase a descoperit secretul politicii: ca să însemni ceva, trebuie să ai grad. Nu neapărat să fii priceput. O demonstrează chiar preşedintele Geoană. Ministru de Externe norocos, cu imagine făcută de la sine, acesta a intrat în structură târziu şi doar pentru că nu se făcea ca el să rămână pe dinafară. Ca vicepreşedinte nu s-a remarcat prin nimic. Cum nu s-a remarcat nici în campania pentru Primăria Capitalei în care l-a aruncat Năstase, ca să-şi rupă gâtul definitiv. Şansa a fost însă de partea lui: nu numai că nu i s-a rupt gâtul, dar până la urmă i-a luat şi locul lui Năstase. Nu de unul singur, bineînţeles, ci cu sprijinul nepreţuit al ‘grupului (neexistent !?) de la Cluj’ şi al lui Miron Mitrea. Cei care au sperat că va fi mai uşor de manevrat decât Năstase. Cum se întâmplă deobicei cu cei care ajung şefi peste noapte, figura n-a ţinut. Pentru că în culise mai aşteptau şi alte grupuri de manevră. Conduse de Hrebengiuc, de Sârbu, de alţii mai puţini vizibili. Tutela clujeană devenind tot mai greu de suportat, Geoană a decis că e timpul să se manifeste independent. I-a cerut lui Dâncu să nu mai tot dea interviuri în care să spună ce-i trece prin cap, fără să se consulte cu el. Şi Dâncu a demisionat din funcţie. S-ar putea să fie primul pas spre o demisie în grup. Clujul este tot mai departe de Bucureşti şi tot mai aproape de PD. E oraşul lui Boc. Iar Boc este al preşedintelui Băsescu. Suspendat, e drept, dar tare. Mai tare decât alţii. Şi poate că e mai comod să te aşezi în siajul său decât în urma fără valuri pe care o lasă cu Geoană. Un Geoană pândit la cotitură de Năstase. Despre care el ştie precis că are nişte ‘dosare grele’, cărora Morar nu le-a dat drumul încă. De unde ştie asta? – se întreabă retoric Năstase. Păi de unde, dacă nu chiar de la Morar, sau – cine mai ştie – chiar de la şeful lui Morar, Băsescu. Asta înseamnă – vrea să spună cu subtilitate fostul premier – că şeful PSD-ului are canale de comunicare preferenţiale cu Puterea. Că are un pact secret cu ea şi că degeaba lasă să se creadă că ar fi în amor cu PNL-ul, pentru că inima lui este dată, de fapt, aceluiaşi PD. Şi uite cum se înţelege de ce PSD-ul e tot mai mic: ca să se facă PD-ul tot mai mare. Invers de cum era când s-au desprins de la sânii generoşi ai FSN-ului.