Majoritatea sondajelor de opinie publică ce au inclus în chestionarele lor întrebări legate de corupţie au un numitor comun: ele plasează în fruntea clasamentelor instituţia Parlamentului. Întrebarea care se naşte în mod firesc este dacă, într-adevăr, Parlamentul sau, mai exact, parlamentarii sunt cei mai corupţi membri ai societăţii româneşti?  Şi cât de intens este flagelul care-i afectează pe cei aleşi de popor să le reprezinte interesele? Înclin să cred că, la fel ca şi în cazul altor instituţii, Parlamentul reflectă, procentual, starea de la nivelul întregii societăţi.  Aşa cum xistă corupţie şi în cele mai 'curate' instituţii, conform aceloraşi sondaje, biserica şi armata, la fel, în Parlamentul României, există o majoritate cinstită, neafectată de păcatul tentaţiei de a se căpătui în mod incorect.  Când preşedintele Iliescu afirma acest lucru o făcea cu convingerea-i caracteristică: personal, domnia sa cunoaşte un mare număr de oameni cărora nu le poate reproşa nimic.  Dar, la fel de bine este posibil ca pe unii dl preşedinte să nu-i ştie decât dintr-o perspectivă parţială, sau să nu-i ştie deloc. Problema parlamentului este că are un mare coeficient de mediatizare.  Parlamentul se află, poate mai mult decât oricare altă instituţie în vizorul presei şi, implicit al opiniei publice.  Orice caz de corupţie printre parlamentari face mai multe valuri decât cele de prin alte locuri.  Presa constituie, din acest punct de vedere o cutie de rezonanţă, amplificând la maximum orice eveniment.  Un parlamentar implicat într-un caz de corupţie devine mai corupt decât, să zicem, un funcţionar de primărie.  Şi, poate că este firesc.  Nefirească este, însă, stigmatizarea instituţiei pe această bază. Cine este de vină?  În nici un caz presa.  Ea îşi face meseria, mai bine sau mai rău, după posibilităţi.  Rezolvarea nu poate veni însă, decât dintr-o direcţie: din aceea a formaţiunilor politice, care vor trebui să-i selecteze mai multă atenţie şi mai mult discernământ pe cei pe care-i trimit în parlament ca să ne reprezinte.  Ca oameni şi ca naţiune.