În politica românească s-a făcut și se face sistematic o mare confuzie între calitatea de om politic și de persoană publică mandatată cu o anumită răspundere de ordin administrativ. Mai simplu spus, între politicianul sadea - activist cu o anumită funcție în ierarhia de partid - și aceeași persoană care privește o funcție, de ministru, de exemplu. Ei bine, o asemenea persoană, n-o să se poată, în condițiile existente, delimita suficient de clar între responsabilitățile politice și sarcinile publice, în așa fel încât să le poată îndeplini corect pe ambele. Cel mai adesea, va acționa politic atunci când i se cer decizii administrative, și administrativ, atunci când are de luat poziții politice. Cel mai bine prins în această capcană îmi pare a fi dl Flutur. Vicepreședinte al PNL, domnia sa a fost cooptat în guvernul Tăriceanu pe baza antecedentelor profesionale (a fost pădurar). Faptul nu ar trebui să surprindă deoarece stricta sa specializare n-ar fi avut cum să împieteze asupra activității sale, în condițiile în care se putea baza pe colaboratori competenți și serioși. Dl Flutur s-a considerat însă principalul său colaborator, nemaiobosindu-se să-și formeze o echipă. S-a aruncat de unul singur în față la toate provocările apărute. 'Ministerul sunt eu!' - a proclamat ministrul, asumându-și și genocidul găinilor, și pesta porcină, și defrișările ilegale și - mai ales - campania europeană. Nici o altă gură a ministerului nu s-a făcut auzită în acest an și jumătate precum cea a dlui Flutur. Dar și mai abitir i s-a auzit vocea în problemele politice care au acoperit sistematic zgomotul de fond produs de crizele din sistem. Ca-n bancul cu castravetele, ministrul a avut întotdeauna un cal de bătaie în PSD, pe care l-a veștejit pe unde-a apucat și cam a apucat, culminând cu stupefiantă declarație făcută mai ieri cum că pregătirile pentru Uniunea Europeană au început abia în clipa când a venit el la conducerea ministerului. Nefiind niciodată prea clar ce face și cu ce se ocupă, ministrul Flutur a ajuns ca acum, când Comisia Europeană are de luat o decizie vitală pentru România, să se vadă în situația de a fi responsabil pentru trei dintre cele patru stegulețe roșii care ni se arată ca la fotbal. Nu mai vorbim de faptul că aviara, pe care o eradicase personal de câteva săptămâni, a revenit viguros în scenă, parcă dându-i cu tifla victoriosului ministru. Cred că sunt suficiente motive ca dacă în România ar exista instituția demisiei de onoare, aceasta să devină o prioritate pentru dl Flutur. Iar dacă nu, cred că premierul Tăriceanu ar trebui să-l elibereze de prea marea responsabilitate publică, trimițându-l să facă ce știe mai bine: campanie electorală pentru partid!
|