Au intrat avocaþii în grevã, intrã ºi notarii. Doar judecãtorii stau în expectativã (lor li s-a fãcut „dreptate" mai demult, prin grija ministrului liberal, coleg de cabinet cu dl Remeº). Ce vor avocaþii (ºi notarii)? Ei vor sã nu plãteascã TVA, ca oricare buticar. Pentru cã, zic dânºii, meseria, dumnealor n-are nimic de-a face cu comerþul. Ei nu sunt agenþi comerciali. Sunt mandataþi de cãtre stat sã contribuie la buna desfãºurare a me- canismelor justiþiei. Ceea ce este drept. Nu foarte drept - din punctul de vedere al eticii - este faptul cã, spre deosebire de ceilalþi participanþi la punerea în miºcare a actului de justiþie, veniturile lor nu sunt limitate. Mai precis, nu sunt limitate artificial. Un avocat sau un notar poate sã câºtige atât cât doreºte ºi cât îl þin balamalele fizice. Existã aici o oarecare condiþie: sã fie buni ºi cãutaþi de clienþi. Dar asta este deja altã poveste, pentru cã publicul îi vede ºi-i percepe pe cei faimoºi, cu clientelã selectã ºi cu câºtiguri pe mãsurã. (Un distins membru al Baroului, între altele ºi profesor universitar, îmi mãrturisea cã el plãteºte statului român impozite mai mari decât uzinele VULCAN). Existã însã destui avocaþi sau notari care abia-ºi duc zilele. Ce vreþi, selecþia naturalã funcþioneazã. Sã revenim însã la nemulþumirea avocaþilor. Ea þine, cred, mai puþin de ºtaif (adicãtelea ce suntem noi, tarabagii, zarzavagii?) cât de un interes foarte exact pe care bag mâna în foc cã 1-a avut în vedere legiuitorul fiscal: devenind un soi de societãþi comerciale, cabinetele de avocaturã ºi notariale vor intra în rândul lumii ºi vor putea fi penetrate de investiþia strãinã. Mai precis, printr-o astfel de reglementare se va da posibilitatea intrãrii pe piaþa româneascã, în directã concurenþã, a marilor firme de avocaturã strãine, care nu vor mai avea nevoie sã recurgã Ia serviciile autohtonilor pentru a apãra interesele clienþilor lor. Aici îmi pare mie cã e „buba" acestei greve de care, deocamdatã, se bucurã doar hoþii care vor trebui eliberaþi din lipsã de procedurã. Spre disperarea poliþiºtilor ºi a procurorilor bugetari care nici mãcar dreptul de a face grevã nu-l au.