ÃŽn dicþionarul de neologisme, termenul auster este descris cu maximã concizie: sobru, cumpãtat, sever. DEX-ul adaugã: viaþã austerã – lipsitã de ornamente, podoabe. Logic, austeritatea se traduce prin însuºirea de a fi auster.
Cuvântul e nou. Pânã pe la sfârºitul anului trecut el nu figura în dicþionarul de termeni uzuali al politicienilor. Ba, chiar, guvernarea liberalã a reuºit sã ridice pe cele mai înalte culmi calitatea de a nu fi auster. De a încãrca cu „ornamente” ºi „zorzoane” costisitoare viaþa publicã ºi administraþia. ÃŽnstituþiile statului au fost „împodobite” cu sedii la concurenþã cu cele ale privaþilor, dezmãþul automobilistic a atins paroxismul, pânã ºi unele ...muzee dotându-se cu SUV-uri Touareg, miniºtrii având în garajele ministerelor cãte 5-6 maºini de lux al cãror cost începea de la 50.000 de euro. Nu mai vorbesc despre echipamentele de biroticã ultramoderne care au invadat sediile instituþiilor apãrute ca ciupercile dupã ploaie pentru a fi puse la dispoziþia amicilor politici. Guvernarea 2005-2008 a ilustrat în cea mai sugestivã mãsurã ce înseamnã lipsa de susteritate, de bun simþ în mânuirea banului public. Scuza a fost faptul cã economia...duduia! ªi dacã duduia, produsul sãu trebuia consumat fãrã întârziere, sã nu punã inamicii (politici) mâna pe el.
Pentru Guvernul Boc, austeritatea a apãrut mai mult ca o etichetã, decât ca o realitate. Membrii Coaliþiei, aºezaþi la masa împãrþirii prãzii, au avut mai întâi nevoie sã astâmpere foamea celor care au „suferit” prin opoziþie sau co-guvernãri discrete. Evident cã nu s-a putut da curs austeritãþii din prima, când ar fi fost nevoie de cel puþin un numãr dublu de ministere ºi de agenþii pentru a satisface nevoile clientelei. Unica mãsurã de austeritate realã aplicatã pânã în prezent de un guvern dedicat acestei stãri a fost renunþarea voluntarã a unor miniºtri la 20 la sutã din leafã. ÃŽn timp ce ei renunþau, ministerele lor cheltuiau de duduia criza, nu altceva. Numai în locomotiva doamnei Udrea stãteau sã rãbufneascã aburii cheltuielilor fantasmogorice menite sã promoveze un produs inexistent: turismul românesc.
Administraþia noastrã se joacã de-a austeritatea, nu o practicã. Iar edacã o practicã uneori, o face pe pielea altora – în general a celor sãtui de regularitatea cu care li s-a repartizat acest „capitol” de bugetar.