Niciodatã in istoria sa România nu a avut o datorie externã mai mare ca astãzi: peste de 67 de miliarde de euro, sumã care creºte zilnic, prin jocul nemilos al dobânzilor! Ceauºescu se rãsuceºte, probabil, în mormântul sãu secret, iar noi nu putem decât sã ne întrebãm dacã faptul cã suntem atât de îndatoraþi ne va face mai preþioºi în ochii creditorilor decât eram atunci când acesta strânsese cureaua pânã la ultima gaurã, pentru a profita de „independenþa” pe care credea cã i-o conferã lipsa datoriilor.
ªi, de parcã asta n-ar fi de ajuns, cu toate alarmele ºi declaraþiile de austeritate, lefurile bugetarilor ºi pensiile pensionarilor continuã sã creascã, ajungând sã coste statul român un miliard de euro pe lunã, sumã pe care o economie în colaps nu o mai produce de multã vreme, dar care trebuie acoperitã de undeva. Deocamdatã din împrumutul de la FMI, dar acesta se va consuma destul de repede, mai ales dacã statul va trebui sã plãteascã ºi unele datorii restante, somat fiind de instanþele judecãtoreºti (banii magistraþilor).
ÃŽn acest timp mãsurile de stimulare a economiei contuinuã sã fie ca ºi inexistente. „Prima casã” a produs multã birocraþie, ºi a vândut doar câteva apartamente vechi. Lucrãrile publice în curs merg târâº- grãpiº din lipsã de fonduri – acestea ducându-se pe lefurile armatei de bugetari, devenitã mai numeroasã decât cea a celor care lucreazã în sectorul privat, ºi de la care se smulg impozitele ºi contribuþiile necesare alimentãrii bugetului.
Ce face, în acest timp, clasa politicã? Se pergãteºte de o bãtãlie pe viaþã ºi pe moarte pentru funcþia de preºedinte – cea care va asigura funcþionarea mecanismelor „capitalismului bugetar”, în folosul clientelei care contribuie la cheltuielile de campanie. Sondajele nu descifreazã modificãri imprtante ale ponderii celor trei candidaþi principali (ceilalþi sunt pentru decor, inclusiv Oprescu). Ce-ar mai putea schimba, în rãstimpul rãmas pânã al alegeri, raportul de forþe?
Sã facem un scenariu, dupã cum e obiceiul: Bãsescu rãmâne pe locul întâi, cu toate loviturile primite în ultima vreme, mai ales de anularea vizitei în SUA. „Marele Licurici” nu pare sã mai doreascã sã fie parte în Axa imaginatã de Bãsescu. Iar specialiºtii spun cã raportul de forþe de la „intern” poate fi influenþat în mod semnificativ de semnalele externe. Or este foarte posibil ca, de pildã, pânã în campanie, sã ajungã pânã la noi în vizitã oficialã secretarul de stat Hillary Clinton, sã se întâlneasã cu Bãsescu, dar sã-l trateze cel puþin în mod egal pe Geoanã, cu atât mai mult cu cât se zice cã acesta are o relaþie personalã cu vicepreºedintele Biden ºi, oricum, se descurcã mai bine în plan lingvistic decât Bãsescu. Ar fi un punct important în favoarea candidatului social-democrat. Deasemenea, sã zicem ca prin eforturi conjugate, manageriate de consilierul Guºã, tot Geoanã ar merge în sãptãmânile viitoare într-o vizitã în Rusia, unde ar fi primit de Putin – acelaºi care nu l-a primit niciodatã, cât a fost preºedinte, pe Bãsescu, cãruia i-a adresat doar o invitaþie formalã, când a fost la Bucureºti din motive de NATO, dar pe care a evitat sã o finalizeze. Asta chiar ar fi lovitura care ar putea influenþa decisiv raportul de forþe dintre cei doi protagoniºti, care de la „intern” nu mai au a se aºtepta la mare lucru.
E, însã, doar un scenariu. Simple supoziþii...