Nepoliticoasă, cel puţin, observaţia pe care actualul preşedinte a făcut-o la adresa celui de cu două mandate în urmă: ''Dl. Constantinescu n-a lăsat în urma sa nici o dâră...'', a afirmat de la înălţimea scaunului pe care-l ocupă, dl Băsescu, cu convingerea, probabil, că domnia sa a reuşit deja, doar într-un an, să lase în urmă mai multe urme decât a lăsat dl Constantinescu în patru.
Înclin să cred că dârele sunt mai puţin importante în sine, decât natura lor. Iar când e vorba de cele politice, problema se complică. N-am nici o îndoială că verdictul nu-l dă unul sau altul. Vor mai trebui să treacă ani buni ca să ne putem da seama, din urmele care rezistă, dacă şi ce fel de dâră a lăsat dl Constantinescu. Cum va fi perceput atunci când zbuciumul şi agitaţia acestei tranziţii prelungite se va fi liniştit şi România va fi intrat pe făgaşul calm şi aşezat al destinului său european. Tot atunci vom şti şi ce au însemnat cele trei mandate ale dlui Iliescu, cât au cântărit ele în stabilizarea şi stabilitatea unei Românii, de atât de multe ori supusă disensiunilor şi contradicţiilor interne. Vom afla, desigur, şi dacă dl Băsescu a reuşit să coaguleze o dâră solidă, peste mulţimea de dâre şerpuitoare trasate cu hărnicia-i recunoscută, şi cât din demersul său anticorupţie a avut succes, consolidând o democraţie încă fragilă.
Peste toate astea este nevoie de răbdare şi, în acelaşi timp, de o încredere intimă în faptul fundamental că toţi cei pe care votul popular i-a plasat în fruntea ţării au plecat la drum cu hotărârea sinceră de a face ceva bun pentru oamenii care i-au mandatat cu încrederea lor. N-am să cred că dl Iliescu, dl Constantinescu sau dl Băsescu au gândit vreodată altceva, că au fost animaţi de altceva decât de bune intenţii. Ei au avut însă nevoie şi de putinţă, de forţa de a înfăptui aceste lucruri şi aici bisturiul istoriei va opera cu nemiloasă exactitate, îndepărtând tot ceea ce nu mai prezintă relevanţă şi păstrând doar ceea ce a contribuit fără îndoială la mai-binele tuturor.