Din valul de foști milițieni promovați de noua putere în calitate de polițiști - mă refer la cei cu "grade mari" - majoritatea n-au rezistat la proba complexă de democrație + competență. Poate că e și normal: când stai o viață întreagă în poziție de drepți în fața activiștilor de partid, e mai greu să-ți iei "pe loc repaus" în fața oricărui fel de politician. După cariere fulgerătoare, tot felul de generali s-au întors la tihna pensiei și la deliciul cârcotelii. George Ioan Dănescu a constituit o excepție. Om cu stofă de polițist chiar și atunci când era milițian, el a reușit nu doar să reziste noilor valuri, dar să se și remarce pentru calitățile sale umane și profesionale. Calități care nu i-au adus doar satisfacții și recunoaștere, dar care i-au și grăbit, într-un fel, prematurul și durerosul sfârșit. Pentru că, alături de virusul ucigaș al pancreatitei au săpat la temelia sănătății sale decepția și frustrarea. A fost șeful poliției într-o perioadă când societatea românească se confrunta cu confuziile și nemulțumirile timpurii, și în care confruntările violente, de stradă, erau la ordinea zilei. A contribuit din toate puterile la depășirea acestei situații, fiind - drept mulțumire - debarcat și uitat pe tușă. O întâmplare fericită - la care am fost părtaș - l-a readus în atenție. A fost reintegrat, mutat de la Externe la Interne și în cele din urmă, a devenit ministru. A trebuit să lase locul unui politician, pentru a se respecta exigențele europene ce reclamau civil-izarea ministerului. Schimbarea politică din 96 l-a aruncat, din nou, pe drumuri. De data aceasta, literalmente. Era deja polițistul cu cel mai mare grad din istoria instituției, dar nu s-a mai găsit un loc pe măsura sa. Și atunci a fost lăsat să se descurce pentru a-și putea ține cei trei copii în școală. A făcut-o fără a-și călca demnitatea și fără a se dezice de opțiuni. Rămânând fidel acelor oameni și acelor convingeri din care nu făcuse un secret. Doar că, în 2000, la noua schimbare, cei de care nu se "lepădase" el, s-au lepădat ei. L-au trimis pe o linie moartă. S-a sfârșit din viață, de boală și de inimă rea. Cei care-l au pe conștiință știu acest lucru... |