A plecat – culmea! – de bunĂŁvoie spre ĂŽndepĂŁrtata Siberie, ĂŽn cĂŁutarea a ceva ce nu mai exista pentru el. A revenit ĂŽntr-un sicriu Âşi a fost depus, solemn, ĂŽn aula Parlamentului. Acolo unde, poate, s-a bucurat de cel mai puĂžin respect cât a fost ĂŽn viaÞã.
Dan Iosif va rĂŁmâne ĂŽn istoria acestui crâmpei zbuciumat de vreme. Va rĂŁmâne ca – poate – unicul revoluĂžionar adevĂŁrat. ÂŞi când spun „adevĂŁrat” mĂŁ gândesc la impulsul acela magic care te face sĂŁ nu te mai gândeÂşti la consecinĂžele gesturilor tale istorice Âşi sĂŁ te laÂşi cĂŁlĂŁuzit doar de aspiraĂžia spre ceva ce Ăži-a lipsit mai mult decât se poate suporta. Dan Iosif a fost, Âşi pânĂŁ sĂŁ se urce pe baricada de la Universitate, ĂŽn bĂŁtaia gloanĂželor, Âşi sĂŁ strige ceea ce mai mulĂži nu ĂŽndrĂŁzneau nici sĂŁ gândeascĂŁ, un om liber. O libertate asumatĂŁ ĂŽn felul sĂŁu, la limita unor legi absurde. A fost un fel de haiduc pe cont propriu, cĂŁlĂŁuzit de spiritul unei aventuri temperate, ĂŽn condiĂžiile mediului social al vremii. În 21 decembrie Âşi-a descoperit vocaĂžia justiĂžiarĂŁ Âşi a demonstrat-o, pânĂŁ mai ieri, aÂşa cum a Âştiut Âşi a crezut. Cu multe erori, cu multe exagerĂŁri, dar ĂŽntotdeauna cu sinceritate. A fost un rĂŁtĂŁcit ĂŽn politica ĂŽn care una se spune Âşi alta se fumeazĂŁ. El a spus, aproape ĂŽntotdeauna, ceea ce fuma. Nu i-a menajat pe cei pe care i-a considerat nedemni de ĂŽncrederea sa Âşi le-a creat nu puĂžine probleme celor pe care-i preĂžuia Âşi pe care dorea sĂŁ-i slujeascĂŁ ĂŽn felul sĂŁu –frust, lipsit de diplomaĂžie, violent uneori.
Contrar lucrurilor ce i-au fost puse ĂŽn sarcinĂŁ, IoÂşca nu s-a cĂŁpĂŁtuit de pe urma RevoluĂžiei Âşi a politicii. Spiritul sĂŁu ĂŽntreprinzĂŁtor s-a dovedit valabil ĂŽn mediul controlat care-i cataloga drept „biÂşniĂžari” pe cei cu aptitudini specifice economiei de piaÞã. A ĂŽncercat sĂŁ facĂŁ câteva mici afaceri care nu i-au adus ĂŽnsĂŁ, nici pe departe beneficiile aÂşteptate. Cu atât  mai mult cu cât peste toate a venit aceastĂŁ boalĂŁ necruÞãtoare cu care IoÂşca s-a luptat, cu hotĂŁrârea Âşi demnitatea pe care le-a avut Âşi pe baricadĂŁ.
Dan Iosif n-a fost un personaj pe placul analiÂştilor fini. Nu avea nuanĂže. Avea ĂŽnsĂŁ o cinste pe care n-o prea au politicienii, care-l fĂŁcea sĂŁ amendeze pe loc deraierile. Atât ale „inamicilor” politici, cât Âşi ale „aliaĂžilor”, ĂŽntre care Âşi-a fĂŁcut nu puĂžini duÂşmani. Dar toate acestea pĂŁlesc Âşi se dovedesc lipsite de semnificaĂžie ĂŽn faĂža unei realitĂŁĂži de necontestat: Dan Iosif a fost pregĂŁtit – Âşi a dovedit-o – cĂŁ poate sĂŁ-Âşi dea viaĂža pentru un ideal pe care istoria i l-a strĂŁfulgerat ĂŽntr-un moment de graĂžie.El are tot dreptul sĂŁ rĂŁmânĂŁ ĂŽn analele acestui nou ĂŽnceput de istorie ca prototip al revoluĂžionarului. O meritĂŁ ĂŽntru totul.