Cu o altă imagine în minte – cea a unui preşedinte răguşit după cuvântările electorale incendiare ale zilei, promiţând că va numi un alt candidat, „care să treacă” (de ce n-o fi făcut-o de prima dată?), am să zăbovesc asupra „cabinetului Croitoru” înainte de a trece în istorie, cu tot cu unii dintre nenăscuţii săi membri, pentru a aborda un aspect pe care nimeni nu l-a luat în seamă. Toată lumea s-a aruncat asupra componenţei – a oamenilor – şi nimeni nu a pus în discuţie formula propusă: aceea de 14 portofolii, din care lipseau IMM-urile şi Comunicaţiile. Deci, economistul Croitoru şi sfătuitorii săi, au alcatuit un guvern în care au considerat că aceste componente pot fi trecute pe planul doi, nefiind importante. Or, să admiţi ideea că sectorul Întreprinderilor Mici şi Mijlocii – care reprezinta însuşi motorul economiei, infanteria care se angajează în lupta directă cu efectele crizei poate fi tratat cu indiferenţă mi se pare o mare eroare. După cum la fel de mare mi se pare eroarea de a atribui o poziţie secundară unui sector – comunicaţiile – care, practic, le face să funcţioneze pe toate celelalte!

IMM-urile au fost cele care au construit economii puternice, precum cea italiană, printr-o politică susţinută şi adecvată, nu doar de conjunctură. Ele nu necesită investitii strategice, au nevoie doar de o viziune sănătoasă şi de reglementări legale adecvate. Ele trebuiesc doar stimulate şi ajutate să demareze, de restul se ocupă singure. Or nici cabinetul Boc – principalul vinovat de situaţia în care se află acestea (celebrul impozit forfetar a dus la groapă peste 100.000 de IMM-uri, suspendându-le activitatea sau dizolvându-le) şi nici proiectatul cabinet Croitoru n-au dat semne că înţeleg cu adevărat importanţa lor, deşi acest sector reprezintă 90% din totalul societăţilor înregistrate în România, având un aport de 70% din PIB şi oferind locuri de muncă pentru 65% din populaţia activă!

Nu ştiu, nu pot decât să sper că viziunea pe care o va adopta viitorul cabinet – cel care va trece – va fi una valabilă şi pragmatică, articulând un portofoliu exclusiv, capabil de o abordare unitară care să conducă la o strategie naţională pentru crearea unui mediu de afaceri sănătos şi viabil, apt să producă revigorarea şi creşterea competitivităţii sectorului care se poate înscrie în avangarda contracarării efectelor crizei. Nici măcar n-ar fi o noutate, având în vedere însăşi strategia UE pentru creştere şi locuri de muncă (Lisabona Small Business Act), ca să nu mai vorbim de uitata prin nu se ştie ce sertare strategie naţională (programul defunct de guvernare 2009-2012).

În locul viitorului premier „care va trece”, aş începe schiţa noului Executiv cu un portofoliu solid al „Mediului de Afaceri” (nici n-aş mai folosi formula peiorativă de „IMM-uri”) şi m-aş gândi serios la o personalitate puternică şi competentă, aptă să facă din el vârful de lance al ieşirii din criză.

Cum, însă, n-am nicio şansă să intru în vederile acestuia (deşi, dacă mă gândesc la unii dintre cei care au avut-o, mă pot întreba de ce eu nu?) îmi las nădejdile să bântuie libere pe coridoarele pustii de titulari ale palatului Victoria. Cine ştie...