La lansarea volumului meu de publicisticã „Dicþionar Politic: N de la Nãstase”, de marþi, fostul preºedinte Iliescu a fãcut o declaraþie surprinzãtoare: pentru prima datã a admis, public, cã i-a trecut prin cap sã abandoneze PSD-ul ºi sã formeze un alt partid, cu adevãrat de stânga, mai de stânga, oricum, decât PSD-ul. Surprinzãtoare, mai ales pentru omul a cãrui idee, aproape fixã, a fost aceea de a nu „rupe” partidul.
Orgoliu de fondator? Poate cã nu, pentru cã, oricum, condiþia de fondator nu i-a fost de prea mare folos atunci când „reformiºtii” clujeni ºi liderii bucureºteni care s-au simþit ameninþaþi de curãþenia pe care intenþiona sã o facã Iliescu, l-au aruncat peste bord, instalând în locul sãu un personaj pe care considerau cã-l pot manipula aºa cum doresc. Ceea ce, într-un fel, s-a ºi întâmplat. Geoanã n-a fost nici un moment un adevãrat ºef de partid. I-a lipsit statura necesarã, iar manierele americane nu i-au putut compensa lipsa de charismã ºi tentaþiile ariviste.
Pentru Ion Iliescu, perioada care a urmat Congresului din 2005 este cea mai neagrã din istoria partidului ºi marcheazã o degringoladã ce pare de neoprit. ÃŽnlocuirea lui Geoanã cu Ponta nu pare încã de naturã a opri acest proces. Tot mai multe priviri se îndreaptã spre Nãstase, cu nãdejdea cã în momentul în care acesta îºi va rezolva „dosarele grele” (vorba lui Geoanã) va putea sã-ºi manifeste cu mai multã vigoare talentele organizatorice, reanimând formaþiunea.
Hai însã sã facem un exerciþiu de fantezie ºi sã ne întoarcem la momentul 2005 ºi sã presupunem cã starea de sãnãtate a lui Ion Iliescu ar fi fost una corespunzãtoare. Ce s-ar fi întâmplat? Câþi dintre membrii cu influenþã ai PSD-ului l-ar fi urmat în aceastã veritabilã aventurã politicã? Ar fi fost probabil, mai mulþi dintre cei care în acest moment nu se mai regãsesc printre membrii activi ai partidului lui Ponta. Iliescu ar fi tras dupã el „nucleul dur”, cel de vreo 13-15% din electoratul de stânga, la care s-ar fi adãugat, probabil, efective dispuse din partide care-ºi pierduserã deja suflul. Stânga s-ar fi fragmentat ºi este greu de presupus cã ce mai rãmânea din PSD cu ceea ce rezulta din noul partid iliescian ar fi atârnat în balanþã suficient încât sã bareze ascensiunea dreptei. Un posibil model ar fi actuala formulã a „independenþilor”, cu diferenþa cã aceasta este complet lipsitã de ideologie ºi nici nu dispune de vreun „nucleu dur” …
N-ar fi fost, poate, exclus, ca noul partid sã înlocuiascã în scurt timp PSD-ul ca lider al unei stângi ce devenise prea confuzã din punct de vedere ideologic.
Realitatea, însã, este cã Iliescu n-a fãcut gestul, cã a rãmas în PSD suportând cu stoicism afronturile „prostãnacului” – faþã de care acum nu-ºi mai ascunde în nici un fel dispreþul – ºi cã partidul pe care l-a fondat ºi cãruia i-a rãmas „ostatic” ar putea fi principalul beneficiar al crizei politice actuale. |
|
| Accesari:
2572
|
Adauga o opinie