O întâmplare destul de confuză din Călăraşi, de unde este de baştină, i-a adus senatorului (pe atunci) Tărăcilă renumele de puncheur. Nu ştim - şi nici nu mai interesează - câtă realitate şi câtă înfloritură a fost în întâmplarea aceea de la Sfântul loan şi dacă prefectul a meritat acea presupusă corecţie. Mult mai important mi se pare faptul că în noua sa calitate de ministru de Interne, dl Tărăcilă dovedeşte că ştie şi poate să lovească zdravăn şi fără menajamente atunci când este cazul. Ori la Constanţa era cazul. Poate chiar mai de mult. Dar, vorba proverbului, mai bine mai târziu. Decapitarea poliţiei judeţene de aproape întreaga sa conducere redă o speranţă: aceea că, deşi tot mai institutionalizată, mafia nu este, nu a devenit mai puternică decât statul de drept. Judeţ cu ieşire la mare şi la lumea largă, Constanţa devenise un paradis al traficanţilor de tot felul, oblăduiţi de mai marii poliţiei şi ai altor foruri. Căderea capetelor de la Poliţie ar trebui, logic, să antreneze şi altele: de la Vamă (mai ales), de la Justiţie (că e şi pe-acolo), de pe la niscai servicii mai mult sau mai puţin secrete. Omul de drept Tărăcilă a demonstrat că, deşi e avocat la bază, ştie să şi bage oamenii acolo unde le e locul. Totul e, acum, ca exemplul său să fie molipsitor. Avem dreptul la această satisfacţie, după ani de zile în care lătratul presei n-a impresionat cu nimic caravana contrabandei. E momentul.