Conteazã mai puþin, poate, faptul cã nici mãcar forþele reunite ale Departamentului de Control al Guvernului, Poliþiei ºi Parchetului General^u reuºesc ca, la mai bine de doi de la încheierea cercetãrilor, sã stabileascã cu precizie cine se face vinovat de aruncarea cu dolari pe apa sâmbetei americane sub pretextul cã se va îmbunãtãþi imaginea þãrii ºi cã, pânã la urmã, mãgãreaþa va cãdea în spatele vreunui economist de la Guvern sau de la Externe. Conteazã mai mult, cred, dacã din întâmplarea asta se poate trage o concluzie ºi anume cã nimic nu este, nu poate fi mai pãgubos decât diletantismul ºi amatorismul unui grup de oameni pentru viaþa unei întregi naþiuni. N-am, cel puþin deocamdatã, prea multe argumente ca sã pun la îndoialã buna credinþã a celor care au luat, asemeni câtorva dintre strãmoºii lor, drumul Americii, cu desaga plinã de dolari în spate (deºi calitatea ºi competenþa celor cãrora li i-au încredinþat ridicã serioase semne de întrebare), dar cred cã numai o mare, imensã naivitate te putea face sã crezi cã în felul acesta s-ar putea rezolva ceva. ªi anume sã dregi pe bani în ochii altora ceea ce se stricã de zor acasã fãrã nici o platã. Este, dacã vreþi, una dintre consecinþele directe ale teoriei vremii cã întregul mecanism economic existent trebuia distrus, pentru a se putea construi altul. E ca ºi cum, dorind sã-þi iei o maºinã nouã, te pui cu barosul pe cea veche, dar, prevãzãtor, faci cinste spectatorilor ca nu cumva sã-ºi facã o idee greºitã despre tine. Afacerea "lobby" cu cei vreo 500 000 dolari ai sãi este doar o picãturã în oceanul de catastrofe generate de incompetenþa ce a caracterizat demersurile emanaþilor post-revoluþionari. |