Demisia unui Înalt funcÞionar, precum generalul Victor Marcu, director adjunct al Serviciului Român de InformaÞii, nu este un lucru obiºnuit În structurile de putere ale României de astãzi. Existã o tendinÞã - generatã poate de ideea unei replici la sistemul anterior În care nu exista, practic, decât varianta demiterii brutale a celui care nu mai prezenta Încredere sau interes - ca omul aºezat Într-un scaun sã ajungã a-l considera pe acesta ca pe un drept viager al sãu ºi sã nu accepte ideea cã cineva ar avea competenÞa sã i-l conteste. Este notoriu cazul Floricã, În care fostul comisar general a declanºat o campanie naÞionalã de proteste În urma punerii sale pe liber, confecÞionându-i-se, cu ajutoare deloc dezinteresate, o aurã de victimã a luptei cu corupÞia. De aceea liniºtea ºi calmul (poate doar aparente) care Înconjoarã proaspãta demisie mi se par ciudate. Mi se pare ciudat ca dl Marcu sã-ºi dea, aºa, pe nepusã masã, demisia ºi, mai mult, nici mãcar sã nu o comenteze. La fel de ciudat este ºi slabul apetit pentru comentariu al SRI-ului, unde precedentele ieºiri din schema de comandã au generat nu puÞine valuri ºi au adus presa În pragul isteriei. Am sentimentul cã de data asta s-a Întâmplat ceva mult mai serios ºi, probabil, mult mai grav si cã formula demisiei nu a fost altceva decât soluÞia unei ieºiri elegante dintr-o situaÞie de crizã, a cãrei gravitate excludea posibilitatea dezbaterii publice.