Dupã cel dl Iliescu a ajuns sã trãiascã clipa în care sã fie votat de cãtre toþi cei care i-au cerut vreme de vreo ºase ani demisia, iatã cã ºi aceºtia au acum revanºa demisiei d-lui Iliescu. Nu din funcþia de preºedinte al þãrii. Doar din aceea de preºedinte al partidului. Al PDSR. Dl Iliescu n-a fost preºedinte al partidului decât patru ani. Cei în care PDSR-ul s-a aflat în opoziþie. În ceilalþi ºase n-a putut, pentru cã era preºedinte în exerciþiu ºi partidul FDSN-PDSR s-a înfiinþat abia pe la începutul lui '92. Nici la FSN n-a fost preºedinte decât vreo câteva luni. Ce semnificaþie are, acum, demisia domniei sale dintr-o funcþie în care a condus partidul de la procentajul pe care acesta l-a obþinut în '96, la aproape dublul sãu, ºi prin aceasta la putere? O putere mai mare ca niciodatã. Pentru cã, sã nu uitãm, FSN-ului ultramajoritar din '90 nu i-a trebuit prea mult pentru a se rupe sub presiunea vrajbelor interne. Ce semnificaþie are, deci, demisia de acum a domnului Iliescu? Ea înseamnã, în fapt, o despãrþire definitivã de partid. Timp de patru ani, diriguitorii PDSR vor avea tot timpul sã concentreze puterea în mâinile lor fãrã a mai lãsa "echipei Iliescu" vreo ºansã la sorocul lui 2004, când pentru preºedinþie se vor bate oameni noi. Rivalitatea traditþonalã dintre staff-urile din Dealul Cotrocenilor ºi din Valea Victoriei, dã de pe acum semne de acutizare, dupã frecuºurile tãcute din timpul campaniei electorale. Potrivit firii sale, dl Iliescu se va feri sã intervinã în treburile Executivului, punând în opera o separaþie a puterilor în stat conformã cu prevederile constituþionale, aºa cum nu s-a întâmplat în nici unul dintre mandatele precedente, când existau certe mobiluri de continuitate. Dl Iliescu îºi va duce la îndeplinire mandatul încheind odatã cu acesta ºi o epocã politicã - aceea a inconsecvenþelor ºi a interferenþelor generate de multipolaritatea politicã. Din acest punct de vedere 2004 va prezenta un peisaj substanþial diferit de cel de astãzi. |