Nu este pentru prima dată când un partid încearcă să-și facă platforma electorală pe seama partenerilor și nu a adversarilor, și din acest punct de vedere formațiunea dlui Funar deține, deja, un record greu de depășit. Ultima declarație a dlui Gavra, vicepreședinte al Camerei Deputaților, prin care cere o reducere de 50 miliarde lei (deja cheltuite) din bugetul de investiții al Camerei Deputaților, pare, la prima vedere, o lovitură bine țintită: nu numai că pune degetul pe "rana" blamatei Case a Poporului, care înghite (și va mai înghiți) multe miliarde, dar în același timp se și disociază de preocupările gospodarești ale președintelui Năstase, recunoscut pentru grija și minuția cu care-și amenajează locurile de muncă. Cât despre propunerea ca acești bani să fie virați în contul pensiilor militare și ale handicapaților, n-am putea spune că diferă nici cu o iotă de politica ce se face în Cismigiu sau pe la meciuri, unde specialiștii jonglează cu miliardele, luându-le dintr-o parte și punându-le acolo unde cred ei că e nevoie. Este o modalitate simplistă - și am folosit un eufemism - de a percepe un mecanism pentru care dl Gavra ar trebui să fie, cel puțin prin funcția pe care o îndeplinește, calificat. Avem însă un minunat exemplu în care demagogia de partid se împletește strâns cu ignoranța politică, cu efecte ce pot stârni măcar hazul, dacă nu și îngrijorarea. Bineînțeles, dacă nu este vorba despre o acțiune deliberată pentru că, așa cum reise din mânios-bășcălioasa replică a dlui Năstase, dl Gavra ar fi trebuit - ca membru al Biroului Permanent - să cunoască detaliile afacerii înainte de a da bomba pe post.
Miliardele de la Casa Poporului cu care se joacă dl Gavra ne arată nu numai cât de subțire este alianța care asigură funcționarea mecanismului executiv, dar și cât de nesincere sunt relațiile dintre principalii pioni ai acestei coaliții de circumstanță.