Nu este pentru prima dată când un partid încearcă să-şi facă platforma electorală pe seama partenerilor şi nu a adversarilor, şi din acest punct de vedere formaţiunea dlui Funar deţine, deja, un record greu de depăşit. Ultima declaraţie a dlui Gavra, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, prin care cere o reducere de 50 miliarde lei (deja cheltuite) din bugetul de investiţii al Camerei Deputaţilor, pare, la prima vedere, o lovitură bine ţintită: nu numai că pune degetul pe "rana" blamatei Case a Poporului, care înghite (şi va mai înghiţi) multe miliarde, dar în acelaşi timp se şi disociază de preocupările gospodareşti ale preşedintelui Năstase, recunoscut pentru grija şi minuţia cu care-şi amenajează locurile de muncă. Cât despre propunerea ca aceşti bani să fie viraţi în contul pensiilor militare şi ale handicapaţilor, n-am putea spune că diferă nici cu o iotă de politica ce se face în Cismigiu sau pe la meciuri, unde specialiştii jonglează cu miliardele, luându-le dintr-o parte şi punându-le acolo unde cred ei că e nevoie. Este o modalitate simplistă - şi am folosit un eufemism - de a percepe un mecanism pentru care dl Gavra ar trebui să fie, cel puţin prin  funcţia pe care o îndeplineşte, calificat. Avem însă un minunat exemplu în care demagogia de partid se împleteşte strâns cu ignoranţa politică, cu  efecte ce pot stârni măcar hazul, dacă nu şi îngrijorarea. Bineînţeles, dacă nu este vorba despre o acţiune deliberată pentru că, aşa cum reise din mânios-băşcălioasa replică a dlui Năstase, dl Gavra ar fi trebuit - ca membru al Biroului Permanent - să cunoască detaliile afacerii înainte de a da bomba pe post.
Miliardele de la Casa Poporului cu care se joacă dl Gavra ne arată nu numai cât de subţire este alianţa care asigură funcţionarea mecanismului executiv, dar şi cât de nesincere sunt relaţiile dintre principalii pioni ai acestei coaliţii de circumstanţă.