Spre deosebire de alþi autori, cea care semneazã volumul ''Cuvântul care ucide'' nu a fost nevoitã sã îºi imagineze nimic. Pentru cã viaþa i le-a pus pe tavã pe toate. Ei nu i-a revenit decât sarcina sã aibe tãria sufleteascã de a rememora o experienþã limitã ºi de a o aºterne pe hârtie aºa cum a receptat-o.Autoarea face parte dintre privelegiaþii sorþii. A avut ºi are o viaþã plinã, cu realizãri ºi cu vizibilitate majore. Este o prezenþã invidiatã, admiratã, solicitatã. Se învârte în lumea bunã a celor a cãror existenþã este consideratã a fi mai lipsitã de griji decât a altora, ºi unde te aºtepþi mai puþin sã aibe loc întâmplãri dramatice.Romaniþa Iovan - cãci despre ea este vorba - a trecut printr-o astfel de întâmplare. ªi a trecut de douã ori. Odatã trãind coºmarul intruziunii unui necunoscut, prin efracþie, în miez de noapte, cu scopuri în nici un caz curate. A trãit spaima de a nu ºti în ce direcþie o poate lua razna viaþa sa ºi a celor apropriaþi ºi groaza de a asista epilogul tragic al acelei nopþi. De parcã nu ar fi fost suficient, victimele spargerii au trãit ºi un al doilea ºoc, prelungit, incomparabil mai perfid ºi mai stresant. Luni de zile incidentul ai cãrui eroi au fost a reprezentat subiectul numãrul unu al jurnalismului de scandal. S-a ajuns pânã la a se cataloga legitima apãrare drept crimã, hoþul devenind pe unele ecrane ºi în unele pagini de gazetã un veritabil erou, cãruia i s-au dedicat comentarii ºi omagii ce frazatu grotescul. Sub presiunea mediaticã, Parchetul a prelungit ºi el ancheta ºi odatã cu ea ºi presiunea psihicã asupra familiei. Aceastã perioadã încãrcatã de tensiune face de fapt, obiectul cãrþii în care autoarea pune în evidenþã mecanismul adesea aberant al unei libertãþi a presei strâmb înþelese. Ca unul care a trecut printr-o atare experienþã nu am avut nici un fel de dubii faþã de îndreptãþirea lui Adrian Iovan de a proceda cum a procedat. Cu atât mai mult cu cât vizitatorul sãu nocturn este prima victimã din tabãra tâlharilor, în timp ce numãrul victimelor - victime aproape cã nu mai poate fi þinut de poliþiºti. Între dreptul cetãþeanului de a riposta faþã de violenþa agresorilor ºi dreptul tâlharilor de a agresa farã fãrã riscuri nu pot sã mã pronunþ decât în favoarea soluþiei pe care cei care au rescris Codul Penal au introdus-o cu prea multã întârziere.Concluzia amarã a cãrþii este cã dacã de tâlhari te mai poþi apãra, din nefericire suntem complet descoperiþi în faþa cuvintelor care pot sã ºi ucidã, nu doar sã rãneascã grav ºi fãrã leac.