Unde dai ºi unde crapã - ar putea spune susþinãtorii dlui Hâncu apreciind cã prezicãtorul a avut, totuºi, dreptate. A greºit, doar puþin locul ºi data.
Pentru cã demisia dlui Victor Babiuc, din partidul pe care l-a slujit vreme de un deceniu, cu doar douã zile înaintea Convenþiei Naþionale, are toate caracteristicile unui cutremur politic. Dl Babiuc nu este un fitecine. Aº putea spune, chiar, cã nimeni mai mult ca dânsul n-ar putea fi calificat drept „ministru de meserie”. A fost ministru al Justiþiei în cel de-al doilea cabinet Roman. A trecut la Interne în cabinetul Stolojan pentru a se instala la cârma Apãrãrii în '96. Aproape jumãtate din cei zece ani care au trecut de la Revoluþie, domnia sa i-a petrecut într-un fotoliu ministerial - performanþã neegalatã de vreun alt om politic în viaþã. Mai mult decât atât, domnia sa a fost considerat unul dintre stâlpii FSN-PD-ului ºi un intim al lui Petre Roman. Ce s-a putut întâmpla acum, în cel de-al 11-Iea an, ca dl Babiuc sã ia brusc o astfel de hotãrâre care implicã ºi pãrãsirea fotoliului ministerial?
Gestul sãu nu mi se pare „cinic" - cum l-au calificat unii colegi. Ce-ar fi trebuit sã facã? Sã demisioneze la Convenþie? Sã aþâþe focul nemulþumirilor care-i animã pe nu puþini dintre membrii PD-ului, partid care ºtie cã va plãti exerciþiul guvernãrii ºi participarea la dezastrul produs de aceasta? Cred cã dl Babiuc a procedat corect ºi gestul sãu ar trebui interpretat ca unul de onoare. ªi ca un simptom: dacã un veteran de calibrul sãu nu mai suportã atmosfera din partid, lipsa de comunicare, autoritarismul tot mai accentuat al preºedintelui Roman, înseamnã cã acest cutremur va fi urmat de replici. Unele, poate, la fel de violente. Altele mai puþin. Toate dând însã un semnal ce nu poate fi ignorat: PD a crezut cã poate juca de ambele pãrþi - ºi în putere ºi la opoziþie. Aceastã iluzie costã, iar costurile se mãsoarã în pierderi de oameni - ºi în pierderi de procente. Electorale.
|
| Accesari:
2182
|
Adauga o opinie