Cel mai activ om politic al ultimelor luni, cel care a generat cele mai importante mutaÞii În câmpia pre-electoralã este, fara contracandidat, dl Valeriu Stoica. Statura sa de om de partid o depãºeste net pe aceea de funcÞionar public, ministrul regsindu-se cu greu În peisajul vicepreºedintelui liberal, nãscãtor de valuri În care Înnotãtori mai puÞin versaÞi stau sã se Înnece În apropierea malului. Personaj obscur În urmã cu patru ani - mi-l amintesc stând cuminte Într-unul din scaunele În care invitatul Emil Constantinescu la Turneul Candidatilor Îsi aºezase suporterii - Valeriu Stoica si-a facut drum cu hotarâre spre prima scena, eliminându-si adversarii (de tipul Cataramã, prin manevre subtile ºi mãgulindu-ºi ºefii (de tipul Quintus) printr-o smerenie bine regizatã. Devenit vicepreºedinte, sº-a asumat de facto conducerea unui partid pe care Mircea Ionescu Quintus Îl prezida mai degraba onorific, fãcându-se util ºi-n Victoria, ºi la Cotroceni, dupã cum o cerea cazul. Considerat multã vreme omul de Încredere al preºedintelui Constantinescu În ConvenÞie (mai de Încredere decât orice Þãrãnist) ºi-a jucat rolul pânã În momentul În care a constatat cu pragmatism cã Încrederea sa nu-i mai e de folos nici preºedintelui ºi nici partidului. Atunci i-a Întors spatele cu hotãrâre, provocând dramatica decizie a preºedintelui, pe care a ºi gratulat-o ca "un gest de realism". Jucând pe sârma alianÞei cu APR-ul, ridicându-ºi În cap nomenclatura liberalã dar bazându-se pe filiale, a fãcut, practic, ce-a vrut, pâna În momentul loviturii decisive: racolarea lui Stolojan drept candidat! Valeriu Stoica a ignorat cu semeÞie cã are În spate doar vreo 8 procente ºi a fãcut politicã de partid mare - varianta liber aleasã a "stoicismului". Câta dreptate a avut sau nu - ne-o vor spune adversarii sãi dacã opÞiunea pro-Stolojan va ajunge sã semene cu o alta - cea din '92.