Trebuie sã fii de rea credinþã ca sã nu consideri cã forul legislativ ar trebui sã fie locul unde cetãþenii au datoria moralã sã-i trimitã pe ai mai buni dintre ei, pe cei mai apþi sã le reprezinte interesele ºi sã gãseascã soluþiile legislative pentru atingerea acestora.De asemenea, trebuie sã fii fariseu ca sã nu recunoºti faptul cã doar o parte - nu ºtiu exact cât de micã sau de mare - dintre cei care au ajuns acolo îºi meritã calitatea ºi mandatele care le-au fost încredinþate, cã nu puþini ºi-au folosit atribuþiile pentru a se cãpãtui sau cã au ajuns acolo folosind mijloace incorecte sau ascunzând lucruri care nu i-ar fi îndreptãþit sã devinã ceea ce au devenit.Aºa încât iniþiativa Coaliþiei pentru Un Parlament Curat apare, la prima vedere, ca un demers normal. Civic în primul rând - pentru cã aceasta este zona din care se reclamã a proveni persoanele ºi asociaþiile care s-au constituit ca atare.Numai cã modul în care a acþionat acea stã alianþã s-a nimerit ca nuca în perete faþã de scopul propus. Pentru cã AUPC ºi-a atribuit sie însãºi rolul de instanþã supremã, care poate sã decidã cu de la sine putere cine e curat ºi cine nu. Având la bazã criteriile mai mult decât discutabile ale unor articole apãrute în presã. Dacã doamna Mungiu ºi compania ar fi niºte civici sadea, rupþi de realitatea concretã a presei contemporane, poate cã le-am putea acorda niºte circumstanþe.Dar doamna Mungiu a fost ea însãºi, o perioadã, ziarist de televiziune. A avut chiar o funcþie importantã care a pus-o în legãturã nemijlocitã cu pârghiile puterii. Nimeni nu poate sã ºtie mai bine ca dânsa - o recunoaºte, într-o carte, chiar fostul sãu coleg, Rasvan Popescu - cum fãcea domnul preºedinte Constantinescu, la Cotroceni, sumarul ºtirilor din jurnalul de searã, ºi cum se manipulau informaþiile transmise pe postul naþional în funcþie de interesele celor aflaþi la putere. ªi cum se influenþau anumite publicaþii, sau erau ºantajate altele, pentru a publica anumite puncte de vedere sau relatãri. ªi cred cã asta spune multe despre credibilitatea care ar trebui acordatã în general, articolelor apãrute în presã, puse pe rol ca probe de instanþã.Demersul civic n-a reuºit, din pãcate, decât sã irite sau sã nemulþumeascã pe aproape toatã lumea - indiferent de culoarea politicã - ºi sã punã sub semnul întrebãrii sinceritatea ºi independenþa realã a protagoniºtilor sãi faþã de alte interese de culise. 'Curãþãtoria civicã', condusã de doamna Mungiu, n-a reuºit decât sã 'pãteze' o idee valoroasã în sine, dar complet neproductivã în maniera propusã. Nici mãcar pe sprijinul opiniei publice nu se poate conta, din cauza enormei cote de antipatie pe care doamna Mungiu ºi-a adjudecat-o pe parcursul nefericitului sãu test practic din trecuta guvernare. |