Trebuie să fii de rea credinţă ca să nu consideri că forul legislativ ar trebui să fie locul unde cetăţenii au datoria morală să-i trimită pe ai mai buni dintre ei, pe cei mai apţi să le reprezinte interesele şi să găsească soluţiile legislative pentru atingerea acestora.De asemenea, trebuie să fii fariseu ca să nu recunoşti faptul că doar o parte - nu ştiu exact cât de mică sau de mare - dintre cei care au ajuns acolo îşi merită calitatea şi mandatele care le-au fost încredinţate, că nu puţini şi-au folosit atribuţiile pentru a se căpătui sau că au ajuns acolo folosind mijloace incorecte sau ascunzând lucruri care nu i-ar fi îndreptăţit să devină ceea ce au devenit.Aşa încât iniţiativa Coaliţiei pentru Un Parlament Curat apare, la prima vedere, ca un demers normal. Civic în primul rând - pentru că aceasta este zona din care se reclamă a proveni persoanele şi asociaţiile care s-au constituit ca atare.Numai că modul în care a acţionat acea stă alianţă s-a nimerit ca nuca în perete faţă de scopul propus. Pentru că AUPC şi-a atribuit sie însăşi rolul de instanţă supremă, care poate să decidă cu de la sine putere cine e curat şi cine nu. Având la bază criteriile mai mult decât discutabile ale unor articole apărute în presă. Dacă doamna Mungiu şi compania ar fi nişte civici sadea, rupţi de realitatea concretă a presei contemporane, poate că le-am putea acorda nişte circumstanţe.Dar doamna Mungiu a fost ea însăşi, o perioadă, ziarist de televiziune. A avut chiar o funcţie importantă care a pus-o în legătură nemijlocită cu pârghiile puterii. Nimeni nu poate să ştie mai bine ca dânsa - o recunoaşte, într-o carte, chiar fostul său coleg, Rasvan Popescu - cum făcea domnul preşedinte Constantinescu, la Cotroceni, sumarul ştirilor din jurnalul de seară, şi cum se manipulau informaţiile transmise pe postul naţional în funcţie de interesele celor aflaţi la putere. Şi cum se influenţau anumite publicaţii, sau erau şantajate altele, pentru a publica anumite puncte de vedere sau relatări. Şi cred că asta spune multe despre credibilitatea care ar trebui acordată în general, articolelor apărute în presă, puse pe rol ca probe de instanţă.Demersul civic n-a reuşit, din păcate, decât să irite sau să nemulţumească pe aproape toată lumea - indiferent de culoarea politică - şi să pună sub semnul întrebării sinceritatea şi independenţa reală a protagoniştilor săi faţă de alte interese de culise. 'Curăţătoria civică', condusă de doamna Mungiu, n-a reuşit decât să 'păteze' o idee valoroasă în sine, dar complet neproductivă în maniera propusă. Nici măcar pe sprijinul opiniei publice nu se poate conta, din cauza enormei cote de antipatie pe care doamna Mungiu şi-a adjudecat-o pe parcursul nefericitului său test practic din trecuta guvernare.