Faptul că în ultima vreme s-au produs mai multe dezvăluiri în legătură cu posibile sau reale acte de corupţie, că instituţiile responsabile ale statului s-au manifestat mai activ în investigarea acestora ar putea să dea senzaţia că fenomenul este în creştere. Cred că, dimpotrivă, el este în scădere. Scandalurile care se ţin lanţ induc şi un sentiment de teamă, de reţinere, din partea celor tentaţi să abordeze aceste forme de îmbogăţire rapidă şi pe seama mandatului public. Posibilitatea mult sporită de a intra în gura presei - şi apoi în mâinile parchetului - prin luarea la bani mărunţi a declaraţiilor de avere îi face, probabil, pe mulţi să oprească motoarele în aşteptarea unor vremuri mai propice. Totodată, ceea ce se întâmplă acum poate fi de natură să declanşeze un fenomen interesant: mulţi dintre cei care şi-au asumat, din diverse obligaţii, responsabilitatea de a adăposti sub nume propriu şi în conturi proprii, sumele pe care titularii nu pot sau nu doresc să le scoată încă la iveală, vor fi tentanţi, în faţa fricii de scandal şi de răspundere a acestora, să-şi asume aceste agoniseli. Să nu vă miraţi dacă în scurt timp nu vor apare pe firmamentul afacerilor nume noi, neaşteptate, ale căror resurse vor alimenta economia neagră-gri. În acelaşi timp, semnalul că organele abilitate sunt decise să-şi facă datoria, scormonind şi dând la iveală manevrele ilegale din averile demnitarilor, va proceda la o curăţire considerabilă a mediului politic. Pentru că acesta continuă să fie extrem de amestecat şi de inegal. Alături de oameni cu real talent politic, care şi-au dedicat resursele intelectuale şi umane binelui public (destul de puţini) mişună o întreagă faună de indivizi dornici să-şi facă o condiţie materială mai bună pe seama influenţei şi presiunilor pe care le pot exercita din poziţiile pe care le ocupă, sau de oameni de afaceri care consideră că politica este pavăza care-i va feri de necazuri pentru erorile comise în executarea tranzacţiilor. Despre o corupţie în termeni rezonabili, acceptabili (despre o eradicare mi-e greu să cred că putem vorbi) vom discuta abia atunci când principiile de incompatibilitate nu vor mai pluti în sferele incertitudinii şi când declaraţiile de avere vor deveni un real instrument de înregistrare şi de control. Atunci vom vedea că peisajul se curăţă de la sine, că politicenii vor putea să-şi facă treaba mai liniştiţi, în timp ce oamenii de afaceri se vor putea dedica afacerilor, la adăpostul unui mediu mai sigur şi mai coerent, pe care li-l datorează în primul rând politicienii.