Ce-a fãcut Madonna miercuri când a vorbit de þigani nu reprezintã expresia unor convingeri personale - este un simplu exerciþiu de P.R. Ca întregul sãu program, în care sunt alternate „ºtiinþific” momente menite sã capteze atenþia publicului, ºi acest interludiu n-a avut alt rol decât sã zdruncine puþin asistenþa. Echipa sa de turneu a studiat cu relativã atenþie temele sensibile care ar fi putut genera comentarii ºi a optat pentru aceasta. Credeþi cumva cã Madonna are habar de problema þigãneascã? Ce ar putea sã ºtie ea de prin America nu se potriveºte deloc cu ceea ce este prin Europa ºi prin România. Dacã ar fi ºtiut ºi ar fi rezonat în mod real, în colecþia sa de copii adoptaþi din aceleaºi raþiuni de imagine ar fi fãcut parte, poate, ºi un puradel. Dar la piscina hotelului Radisson SAS s-au bãlãcit doar cei pe care-i are deja de prin alte colþuri ale lumii.
Chestia cu politica la vedetele din showbizz þine mai puþin de convingeri ºi mai mult de box-office. Cu excepþia câtorva personalitãþi autentice – precum Bono sau Sting – ceilalþi nu fac altceva decât exerciþii de public-relations, dând presei ceva de ronþãit. Presa noastrã nu face excepþie ºi chiar aceste rânduri o dovedesc. ÃŽn loc sã vã vorbesc astãzi despre epurarea bugetarilor, despre legile educaþiei sau despre rectificarea bugetarã, vi-o aduc din nou în atenþie pe Madonna. Publicaþiile specializate au urmãrit-o cu tenacitate dupã concert ºi au tras concluzii interesante: cã nu s-a putut despãrþi de România ºi înainte de a ieºi pe terasã la piscinã, cu un prosop pe cap ca sã n-o surprindã paparazzi cocoþaþi pe acoperiºurile din jur. Citez, pentru acurateþea relatãrii: „ÃŽn câteva clipe ºi-a scos tricoul verde, rãmânând într-un top turcoaz ºi niºte pantaloni verzi, cu care a intrat în apã. Dupã ce ºi-a coborât primul picior în piscinã a scos un „waw” puternic care a rãsunat în curtea interioarã a hotelului. Strigãtul i-a fãcut pe cei din staff sã râdã!”. Aþi simþit fiorul reporterului, martor fericit a unor momente memorabile?
Hai sã fim serioºi. Concertul Madonna a fost unul oarecare, dacã-l comparãm cu alte evenimente de acest fel. Muzica a fost, cum e normal în aemenea ocazii, pe playback ºi doar zbuciumul fizic al artistei a avut ceva real. Iar dacã n-ar fi fost speech-ul cu þiganii, ar fi trebuit sã ne rezumãm în comentarii doar la felul cum þipã ea când îºi bagã piciorul în apã. Deºi pariez cã doamna Udrea, într-o situaºie similarã, ar fi mult mai interesantã.
În afarã de faptul cã a adunat 70.000 de fraieri care au plãtit bani serioºi pentru asta, nu cred cã mai rãmâne de cmentat mare lucru.