ÃŽn 2008, pentru prima datã în istoria sa, Regia Naþionalã a Pãdurilor Romsilva nu ºi-a realizat obiectivele economice planificate – nici cifra de afaceri ºi nici beneficiile aferente. Profitul brut a înregistrat o scãdere de aproape 50 de milioane de lei faþã de 2007, care nici el n-a fost un an grozav. Dupã cum nu a fost nici 2006...
Exorturilee au scãzut ºi acestea dramatic, cu vreo 3,7 milioane de euro! Deºi îºi propusese sã nu se refere la „greaua moºtenire a trecutului”, noul director al Regiei, Florian Muntean, n-a putut sã evite consemnarea acestei realitãþi. Nici nu avea cum. Diplomat ºi realist, el a insistat în recentul sãu dialog cu presa asupra a ceea ce intenþioneazã noua echipã. ªi cum îºi propune sã scoatã Regia din marasmul economic - ºi nu numai – în care aceasta s-a bãlãcit în ultimii ani.
Cã Regia se ducea de râpã, s-a vãzut cu ochiul liber în ultimii ani. Primul care a pus umãrul, cu râvnã, este fostul ministru al Agriculturii, pãdurar de meserie, care pentru a putea gestiona direct ºi în interesul clientelei sale politice patrimoniul silvic, anumit la conducerea Regiei un om de paie, Maftei pe nume, care a asistat senin la toate manevrele incorecte dictate de ºeful sãu. Dupã ce Flutur cel iubitor de democraþi a fost aruncat peste bord de Tãriceanu, Regia a intrat pe mâna unui silvicultor dedat la nãravurile sectorului privat. Numindu-l pe Aldea – pentru merite politice, Tãriceanu n-a fãcut altceva decât sã punã lupul paznic la stânã. Unica preocupare a acestuia a fost sã vadã cum poate sã mai prãduiascã câte ceva din patrimoniul silvic, ºi aºa jumulit bine de cel de dinaintea sa. Interesat doar de business-ul sãu, Aldea a asistat senin la degradarea continuã a instituþiei ºi a relaþiilor interumane din cadrul acesteia, în paralel cu transformarea pãdurii, câtã a mai rãmas, într-un teritoriu al nimãnui, jefuit de oricine îºi propunea acest lucru. Ultimul din tripleta asta de demolãri a fost directorul Oros, un tip mai preocupat de politicã decât de pãdure care, din fericire a avut prea puþin timp la dispoziþie pentru a desãvârºi opera predecesorilor sãi.
Cei trei directori mai sus amintiþi ºi ministrul aviar se adaugã unei faune diversificate de prãdãtori pe douã picioare sau patru roþi cu tracþiune integralã care au declanºat o campanie necruþãtoare împotriva pãdurii odatã cu nefericita – ca sã folosim un eufemism – Lege Lupu – domnul acela rotofei care murea de grija codrului pe care dacã nu l-ar fi revendicat el ºi cohorta de moºtenitori – falsificatori – prãdãtori, ar fi avut mult de suferit de pe urma administrãrii de cãtre stat. A fost o lege pe care-mi permit sã o consider criminalã, prin modul în care a fost aplicatã ºi care a dus la distrugerea, pentru lung timp, a echilibrului natural al unei þãri care ºi aºa avea un deficit notabil faþã de media europeanã. Lãcomia, necinstea ºi indiferenþa au golit munþii de pãduri ºi au amplificat frecvenþa ºi efectele catastrofelor naturale. Dacã pânã prin 2004 aceste procese au mai fost, cumva, þinute în frâu, de atunci încoace nici mãcar aparenþele n-au mai putut fi salvate. Dintr-o companie profitabilã, care înregistra rezultate economice bune, Regia a ajuns falimentarã, în mai multe rânduri fiind în situaþia de a nu-ºi putea plãti angajaþii, câþi i-au mai rãmas dupã „ruperea” din patrimoniul sãu a pãdurilor retrocedate uneori corect, dar de cele mai multe ori freudulos ºi abuziv.
Evident, degeaba arãtãm acum cu degetul. Incompetenþa ºi reaua voinþã nu sunt sancþionabile în sistemul administrativ românesc. Sunt date de la Dumnezeu ºi aºa rãmân. Ce-ºi propune noua echipã a Regiei? Sã dreagã ce se poate drege. În primul rând sã împãdureascã tot ce se poate împãduri cu cheltuiala de rigoare (mai rentabil era sã se cumpere pãdure de la proprietari, dar au fãcut-o alþii înaintea Regiei, (italienii de pildã). Sã întãreascã paza împotriva tãierilor ilegale. Sã introducã rigoare în relaþia cu agenþii economici. Dar, mai ales, sã promoveze competenþa în persoanele care îºi preþuiesc cu adevãrat meseria...
|
| Accesari:
3049
|
Adauga o opinie