Consiliul Concurenþei a declanºat o investigaþie referitoare la un posibil abuz de poziþie dominantã din partea companiei ARCELOR MITTAL de la Galaþi, ca urmare a unei plângeri a SC. Comvex S.A. O banalã neînþelegere între companii – s-ar putea crede, la prima vedere. La a doua, lucrurile apar însã mai complicate.
Arcelor Mittal ºtiþi ce este: combinatul siderurgic Galaþi, mândria economiei româneºti, devenitã, dupã Revoluþie, o povarã pentru stat, care n-a ºtiut ce sã facã ca sã scape de el. “Norocul” a venit dinspre magnatul oþelului, indianul Mittal, care s-a îndurat sã ne “rezolve” de combinat contra unei sume modice - faþã de valoarea unuia dintre cele mai mari ºi mai moderne – încã – combinate din Europa. Problema Galaþiului era cã nu mai avea rentabilitate, datoritã gradului de cãpuºare la care fusese supus. Pe seama sa prosperau o droaie de firme private în timp ce combinatul nu mai reuºea sã plãteascã dãrile cãtre stat. Aºa cã atunci când au venit indienii, statul a rãsuflat uºurat, iar “cãpuºele” ºi-au cãutat alte “victime”. Pentru stat, important a rãmas potenþialul de multiplicare economicã al combinatelor – serviciile diferiþilor furnizori ºi prestatori. Printre aceºtia s-a numãrat ºi COMVEX, companie constãnþeanã creatã tocmai pentru a opera traficul minereurilor de pe vasele de mare capacitate care-l aduceau din diferite colþuri ale lumii, pe barjele care-l transportau pe canalul Dunãre – Marea Neagrã, pânã la Galaþi. Capacitatea terminalului constãnþean a fost adaptatã la aceea a celor mai mari mineraliere care puteau intra prin Bosfor. Totul a mers ca pe roate pânã pe la debutul crizei, când patronii de la Mittal s-au gândit la o inginerie: cum sã-i oblige pe cei de la Comvex sã scadã preþurile de operare? Cum altfel decât gãsind o alternativã? Nu conteazã cã una mai scumpã – ºi nu cu puþin, ci cu pânã la 15 euro pe tonã! Au început deci sã foloseascã portul bulgãresc Burgas pentru descãrcare, aruncând diferenþa de preþ în costul produsului finit – oþelul! ÃŽn felul ãsta dãdeau o loviturã mortalã statului român. Nu conta cã, pe de altã parte, cereau statului, diverse facilitãþi, între care ºi furnizare de energie la preþuri subvenþionate, pe motiv cã þin în posturi câteva mii de salariaþi ºi nu-i trimit în ºomaj.
ªmecheria asta au mai folosit-o indienii noºtri în Africa de Sud ºi Franþa. De data asta, însã, se pare cã au fost prinºi cu ocaua micã. Investigaþia Consiliului Concurenþei a dat deja la ivealã iþele afacerii – care este un caz clar ºi flagrant de “abuz de poziþie dominantã” ºi Arcelor Mittal riscã o amendã de 10% din cifra de afaceri: circa 250 milioane de euro! Bani cu care am putea face o autostradã! E o reþetã care ar putea fi aplicatã ºi în alte cazuri...