Nu-mi luaþi în nume de rãu faptul cã la cinci zile de le eveniment mã întorc încã o datã cu faþa spre noaptea dintre ani. Dacã preþ de douã decenii ne-am format reflexul de a urmãri cu stoicism discursurile tot mai lungi ºi mai cuprinzãtoare ale lui Ceauºescu, cel care ne fãcea sã ne stea sarmaua în gât vorbindu-ne despre marile succese internaþionale ale României, dupã '89 unul dintre primele obiceiuri scoase din uz a fost discursul prezidenþial. În '89, neavând încã preºedinte constituþional am fost scutiþi de supliciu. Dupã ce-am avut preºedinte, discursurile s-au realuat, dar mult mai scurte ºi mai dense. Primul a fost pe la nouã ºi jumãtate seara. Apoi, pe mãsurã ce au trecut anii, au urcat ºi discursurile spre ora 11, iar printre cei invocaþi a ajuta poporul român în nobila sa misiune de integrare atlanticã ºi europeanã a fost chiar Cel de Sus. L-au pomenit ºi liber-cugetãtorul Iliescu, ºi prietenul cãlugãrului Vasile, Constantinescu, în momentele festiv e care încheiau, pe ecranele televiziunilor amatoare de a le retransmite, anul ºi deschideau poarta cãtre cel care urma. Nãvalnicul Traian Bãsescu, preºedintele-jucãtor, a intuit din prima unde poate sã joace altfel ºi altceva decât predecesorii sãi. În euforia neaºteptatei câºtigãri a alegerilor prezidenþiale, urmatã ºi de 'forþarea' celor legislative, Bãsescu a dat pur ºi simplu buzna în Piaþa Universitãþii, unde suporterii portocalii sãrbãtoreau promisiunea traiului bun din sloganurile electorale. Într-un impuls care se va dovedi pe placul mulþimii prezente, proaspãtul preºedinte a înºfãcat o sticlã de ºampanie ºi a sorbit cu sete din ea, fãcând asistenþa sã intre în delir. Ca sã devinã tradiþie, momentului i-a fost suficientã repetiþia. De data asta pragmatic, pe fondul unor pregãtiri atente, Bãsescu a revenit la locul faptei. Gestul de-acum istoric a fost precedat de o festivitate fãrã noimã: decorarea, la miezul nopþii, a unui medic palestinian ºi a un ui militar remarcat în intervenþiile de la inundaþii. Ce semnificaþie trebuiau sã aibã persoanele ºi performanþele lor, numai Bãsescu ºtie. Putem cel mult, sã ne dãm cu presupusul: poate cã a fost vorba de recâºtigarea încrederii rezidenþilor arabi, vânaþi intens în ultima vreme pe motiv de evaziuni fiscale, prin recompensarea unuia dintre puþinii care nu se ocupã de afaceri! Sau îmbunarea militarilor, hãituiþi toatã vara ºi toamna prin zonele sinistrate ºi uitaþi la avansãri. Cine ºtie. Am însã aºa, o bãnuialã, cã la Revelionul de la anu', Bãsescu va umple scena cu eroi de toate soiurile ºi va da decoraþii la tot cartierul. Iar din 2008, orice decernare de distincþii se va face musai de Revelion! Care va deveni ºi el tot mai portocaliu.