În timp ce pe la Bruxelles ºi Strasbourg se trag deja sforile pentru obþinerea unor poziþii cât mai avantajoase în noile structuri ale Comisiei Europene, la Bucureºti domneºte liniºtea. Mai dã, din când în când, ministrul de Externe, Cristian Diaconescu, deºteptarea, dar lumea este atât de ocupatã cu criza ºi prezidenþialele cã nimeni nu mai are chef sã se gândeascã ºi la propunerea româneascã pentru funcþia de comisar european. ªi n-ar fi exclus sã pãþim ce-am pãþit data trecutã. Mai întâi am propus unul (pe Vosganian) care avea ceva probleme ºi nu se bucura de sprijinul preºedintelui, pe care a trebuit sã-l retragem în ultimul moment cu coada între picioare ºi sã propunem la repezealã ce aveam la îndemânã: un fost ministru adjunct pe al Integrarea Europeanã, persoanã fãrã anvergurã politicã ºi care, în consecinþã, a primit o ciosvârtã din ceea ce s-a putut rupe de la un alt comisariat. ªi aºa a ajuns dl Orban (celãlalt) ºef peste translatorii de la Bruxelles, cã alte îndatoriri n-a prea avut.
Vãd cã acum se vorbeºte despre dl Cioloº, fostul ministru al Agriculturii, în contextul în care ar exista un soi de agrement între noi ºi francezi ca sã primim acest portofoliu prin care Sarkozy ºi ai lui sã-ºi facã jocurile. Dl Cioloº a fost ministru al Agriculturii, dupã accidentul lui Remeº cu caltaboºii, dar nu a fost ºi nu este un politician. Domnia sa este un tehnician onest. La Bruxelles însã e plin de tehnicieni. Ceea ce lipseºte sunt politicienii, capabili sã înþealeagã mecanismele ºi formulele de rezolvare. Dupã modesta mea pãrere, un singur om se potriveºte acestei funcþii. Este actualul ministru pentru Afaceri Europene, un portofoliu creat „pe picior”, la formarea noului guvern ºi ale cãrui atribuþii sunt încã confuze datoritã încurcãturilor legislative. Dl Puºcaº este tipul de persoanã care nu se încadreazã în nici un fel în portretul-robot al politicianului. Al politicianului român, care înainte de toate este un politicianist. Posesor al unei culturi solide, om integru ºi de caracter, determinat în oricare dintre acþiunile sale de obþinerea unor rezultate palpabile, nedornic de a se afla în bãtaia reflectoarelor ºi neimplicat, vreodatã, într-un scandal cât de mic, domnia sa poate sã aparã de-a dreptul neinteresant, dupã standardele care s-au instalat pe malurile Dâmboviþei. Ba, prin efectele pe care le-ar putea genera, devine de-a dreptul nociv, riscând sã destabilizeze un sistem proptit pe cu totul alte valori decât cele pe care le respectã dânsul. Ce este de fãcut cu o astfel de persoanã? Pãrerea mea este cã trebuie sã scãpãm cât mai degrabã de ea. Cum? Trimiþându-l pe dl Puºcaº la... Bruxelles! Lãsând gluma la o parte: acþiunea sa de negociator al integrãrii europene a României a fost atât de laborioasã ºi de eficientã încât chiar ºi proaspãtul preºedinte Bãsescu l-ar fi dorit în echipa sa, în 2005. S-a opus, însã, partidul! Ar fi fost echivalent cu o trãdare a nobilelor idealuri social-democrate în faþa banalului interes naþional. Nu m-ar mira ca figura sã se repete, poate dintr-o altã perspectivã partinicã. Dar, repet, nu cred cã altcineva ar putea fi mai potrivit pentru o funcþie ce ne poate oferi ºansa istoricã de a reveni în atenþia continentului ºi prin valoarea oamenilor pe care-i promovãm.