Spre deosebire de palmierii dlui Agathon, mazărea autohtonă s-a adaptat foarte bine la rigorile climatului politic de pe litoralul românesc. Bine îngrijită, udată la rădăcină și plivită la timp mazărea a devenit una dintre culturile de bază ale celei mai importante părți a Dobrogei-Constanța. Plantă agățătoare, mazărea constănțeană n-a scăpat nici un prilej de a se cocoța pe te miri unde, vrejurile sale fixând-o solid în mai toate ramurile economiei de litoral. Evident că cel mai important partid al momentului nu a putut să nu țină cont de această realitate, și după o judecată matură a ajuns să-i ofere găzduire în grădina sa, considerând această cooperare ca fiind una reciproc avantajoasă. Și astfel, dl Mazăre, primarul independent al Constanței, după ce a reprezentat în Parlament Partidul Democrat, a devenit acum dintr-o dată, președinte al organizației județene, cu blagoslovirea dlui Miron Mitrea, cel care răspunde de la centru de acest teritoriu de lângă mare. Măcinată de îndelungi lupte fratricide, organizația de partid constănțeană se vede acum în postura lui dom'Nae Cațavencu, ale cărui aspirații parlamentare au fost brutal frânte de sosirea lui Agamiță Dandanache. Dar Mazăre nu este un Dandanache. Este un Cațavencu la pătrat, demagog cât cuprinde și abil până peste poate, care n-a ezitat să se folosească de pârghiile politice pentru a se îmbogăți. Acest din urmă aspect îl face să se adune cu cei din partidul în care a intrat, și unde va căpăta, de drept, titlul de baron, care altminteri nu-i putea fi acordat. Cine-a mai auzit de baroni independenți? Pentru Mazăre mișcarea este folositoare. Pentru PSD, însă, e dezastruoasă, și ea dezvăluie mecanismele de racolare și de acțiune care-i conferă renumele de partid al corupților, generalizându-se un fenomen care nu are, sper, o dimensiune de masă. |