Spre deosebire de palmierii dlui Agathon, mazărea autohtonă s-a adaptat foarte bine la rigorile climatului politic de pe litoralul românesc.  Bine îngrijită, udată la rădăcină şi plivită la timp mazărea a devenit una dintre culturile de bază ale celei mai importante părţi a Dobrogei-Constanţa.  Plantă agăţătoare, mazărea constănţeană n-a scăpat nici un prilej de a se cocoţa pe te miri unde, vrejurile sale fixând-o solid în mai toate ramurile economiei de litoral. Evident că cel mai important partid al momentului nu a putut să nu ţină cont de această realitate, şi după o judecată matură a ajuns să-i ofere găzduire în grădina sa, considerând această cooperare ca fiind una reciproc avantajoasă. Şi astfel, dl Mazăre, primarul independent al Constanţei, după ce a reprezentat în Parlament Partidul Democrat, a devenit acum dintr-o dată, preşedinte al organizaţiei judeţene, cu blagoslovirea dlui Miron Mitrea, cel care răspunde de la centru de acest teritoriu de lângă mare. Măcinată de îndelungi lupte fratricide, organizaţia de partid constănţeană se vede acum în postura lui dom'Nae Caţavencu, ale cărui aspiraţii parlamentare au fost brutal frânte de sosirea lui Agamiţă Dandanache.  Dar Mazăre nu este un Dandanache.  Este un Caţavencu la pătrat, demagog cât cuprinde şi abil până peste poate, care n-a ezitat să se folosească de pârghiile politice pentru a se îmbogăţi.  Acest din urmă aspect îl face să se adune cu cei din partidul în care a intrat, şi unde va căpăta, de drept, titlul de baron, care altminteri nu-i putea fi acordat.  Cine-a mai auzit de baroni independenţi?  Pentru Mazăre mişcarea este folositoare.  Pentru PSD, însă, e dezastruoasă, şi ea dezvăluie mecanismele de racolare şi de acţiune care-i conferă renumele de partid al corupţilor, generalizându-se un fenomen care nu are, sper, o dimensiune de masă.