Ştiţi cine este dl Ungureanu? Fac pariu că nu prea ştiţi. Doar dacă vi s-a fixat întâmplător prin memorie, din trecuta guvernare, o figură bucălată de elev premiant, bun de gură, care ne mai spunea pe la televizor cum e cu situaţia internaţională. Ajunsese băiatul, din utecist fruntaş, secretar de stat la Externe. A bătut vântul schimbării şi tânărul domn Ungureanu s-a întors la biroul său de funcţionar diplomatic. Nu pentru mult timp, pentru că în virtutea relaţiilor pe care şi le făcuse când era în top, a prins o misiune prin Kossovo, unde face câte ceva pentru administraţia euroatlantică ce-i ocroteşte pe albanezi de urgia sârbească. Este, cu alte cuvinte, reprezentant al Pactului de Stabilitate la Bucureşti. Ei bine, dl Ungureanu figurează pe lista celor care au cerut CSAT-ulului să li se acorde protecţie din partea SPR-ului. Adică gardă de corp, care să-l însoţească permanent şi maşină, care să-l transporte permanent, pe unde are nevoie. Şi - culmea! - CSAT-ul i-a acordat-o. Deci, dl Ungureanu se plimbă cu însoţitori bine antrenaţi, pe banii noştri. De ce? Mister total. CSAT-ul poate ştie, dar nu suflă un cuvinţel. Nouă nu ne rămâne decât să ne dăm cu bănuiala: dl Ungureanu are o misiune secretă - dincolo de aceea de acoperire - şi se expune riscului de a fi răpit! De cine? Nu se ştie exact! Sau acoperă pe cineva, atrăgând diverşi inşi cu intenţii necurate pe urmele sale! Sau este viitorul candidat la preşedinţie? Mai ştii? Oricum, modul în care se acordă aceste privilegii (căci bodiguardul a devenit o marcă de privilegiu: dacă n-ai bani să ţi-i iei singur, îl ceri de la stat, şi atunci nu mai eşti un fitecine). CSAT-ul a respins, însă, cererea similară a lui Corneliu Vadim Tudor. Mult mai expus, din toate punctele de vedere. În primul rând că pe el îl ştie toată lumea, în timp ce pe dl Ungureanu nu-l ştiu decât familia şi colegii. Apoi, Vadim i-a călcat pe mulţi pe bătătură, în timp ce dl Ungureanu a umblat în vârful picioarelor şi n-a deranjat pe nimeni. Nici măcar CSAT-ul! Aşa încât nu ne rămâne decât să ne întrebăm care sunt criteriile cu care lucrează înaltul for şi care este culoarea ochilor care îi pot convinge să bage mâna în buzunarul nostru ca să-l mai scoată pe câte unul din anonimat.