După numărarea a 99,9 la sută dintre voturile exprimate, Biroul Electoral Central a comunicat configuraţia, practic finală, a primului tur. Restul de voturi nu  putea modifica în nici un fel clasamentul, aşa încât acesta putea fi considerat definitiv: conform tuturor previziunilor, Băsescu şi Geoană merg în turul 2.

Dacă există un element neprevăzut, neaşteptat, în această „soluţie finală”, el ţine de diferenţele extrem de mici dintre cei trei candidaţi. Băsescu l-a devansat pe Geoană doar cu 1,25 procente, iar pe Antonescu cu 12,40 procente. Este, deci, evident, că în cursul fluid al evenimentelor, raportul dintre primii doi ar fi putut fi lesne inversat şi doar activismul feroce al susţinătorilor preşedintelui l-au salvat de la un dezastru de imagine,  cum ar fi fost plasarea sa pe un loc doi, la indiferent ce diferenţă.

De-a lungul ultimelor cel puţin şase luni de campanie electorală de facto (ultima lună a fost doar un supliment) cei doi candidaţi au parcurs traseele unor bioritmuri contradictorii. În timp ce Băsescu a coborât constant , de la peste 50% opţiuni pe care le mai avea după ultimele legislative, Geoană a crescut spectaculos, de la vreo doar 18-19 procente cu cât era creditat în aceeaşi perioadă. Se confruntau, deci, un candidat în regres  cu unul în progres, nimeni nereuşind să evidenţieze adevăratele motive ale acestui traseu. În timp ce Băsescu pierdea suportul altei categorii decât cele aparţinând  propriului său partid, Geoană cucerea redutele proprii, echipa sa de campanie având de luptat cu neîncrederea unor categorii ataşate altor lideri şi cu lipsa de suport ale grupurilor de interese din interior. Misiune aproape imposibilă, pe care însă staff-ul său a reuşit – deocamdată cel puţin – să o ducă la bun sfârşit.

Întrebarea pe care şi-o pun mai toţi analiştii este cum se redistribuie voturile în turul 2. În timp ce Traian Băsescu pare să-şi fi epuizat propriul său bazin electoral, spre Geoană pot să afluiască câteva curente importante. În primul rând o bună parte din voturile liberale, ca un răspuns al chemării lansate de Crin Antonescu. Este aproape sigur că cei care nu vor avea tragere de inimă, vor prefera să nu voteze decât să dea votul „inamicului”. Paradoxal, deşi a câştigat primul tur, Traian Băsescu se trezeşte acum în situaţia în care s-a aflat Vadim în 2000, când Iliescu a atras până şi voturile celor care-l duşmăneau fără cruţare. Efortul notabil depus de preşedintele în exerciţiu de a-şi face duşmani pe toate palierele, politice sau civice, a condus la o stare de izolare aproape unică în ultimii 20 de ani: PD-ul său nu are, practic, nici un aliat natural, nici în stânga de unde a venit, nici în dreapta în care a poposit! Încolţit şi marcat de întrebările cărora nu le poate da un răpuns (Băsescu se află pentru prima dată în situaţia incomodă de a da socoteală) pare că-i mai rămâne decât să spere într-o minune sau într-o diversiune care să rupă proaspăta logodnă social-liberală. Dar, în zilele noastre, minuni nu prea văd a se mai face…