Exact În urmã cu trei ani, Într-o noapte ploioasã de primãvarã, cursul existenÞei mele ºi al familiei mele putea sã ia o Întorsãturã dramaticã. Momentele acelea de oroare, cu Împuºcãturi, lovituri de cuÞit, sânge ºi distrugeri n-am sã le uit, probabil, oricât mi-aº dori, niciodatã. Astfel de lucruri, pe care ori de câte ori le citim sau le aflãm, suntem tentaÞi sã le asimilãm ideii cã nouã nu ni se poate Întâmpla aºa ceva. Au darul, Însã, ca o datã trãite, sã-Þi ofere o altã dimensiune a existenÞei. Sã te facã sã vezi viaÞa de zi cu zi cu alÞi ochi. Sã ÎnÞelegi mai bine ºi mai exact cã fiecare moment are semnificaÞia sa ºi fiecare lucru are importanÞa sa, pe care de atâtea ori suntem gata sã le ignorãm.

Dupã cum am ignorat ºi dimensiunea acestui flagel: violenÞa. ViolenÞa extremã, În care viaÞa semenilor noºtri nu mai valoreazã nimic. Pentru câteva mii de lei sau pentru obiecte de valoare discutabilã, mor zilnic oameni. Oameni pentru care cãminul propriu nu mai constituie nici un fel de pavãzã. Nici un fel de garanÞie. Ne putem trezi oricând - aºa cum mi s-a Întâmplat ºi mie - cu cineva În casã, care ne va pune cuÞitul la gât, netemându-se de nimic. Pe cei cãrora le merge o datã, ºi cred cã le merge la nesfârºit. Îi Încurajeazã În acest sens o realitate strâmbã: În Codul nostru Penal - pe care vrea sã-1 modifice ministrul Stoica pe ici, pe colo - proprietatea, dupã ce cã nu e garantatã (constituÞional e doar ocrotitã!) nu-Þi oferã nici o ºansã de a te apãra. Intrã hoÞul peste tine ºi tu trebuie sa iei aminte cu ce armã te atacã ºi - dacã poÞi - sã ripostezi doar cu aceea. Dacã vine cu cuÞitul - ar fi bine sã te aperi cel mult cu un cuÞit similar. Altfel, Doamne-fereºte, dacã Îl pocneºti cu un topor, intri la pârnaie, ca ºi criminal! Mã gândesc cu groazã cã dacã arma atacanÞilor mei nu se descãrca pe lângã mine ºi, smulgându-le-o din mâini, aº fi tras eu - acum poate cã-mi trimiteaÞi mie pachete la Jilava.

Este aici ceva putred Âşi „valul de violenÞã care ne traverseazĂŁ nu se va potoli decât atunci când infractorii vor Âşti cĂŁ o datĂŁ ce ĂŽncalcĂŁ proprietatea altcuiva nu se mai bucurĂŁ de nici o ocrotire. Altminteri vom continua sĂŁ ne mirĂŁm, sĂŁ ne lamentĂŁm, iar uneori chiar sĂŁ murim cu dreptatea ĂŽn braĂže.