Exact în urmă cu trei ani, într-o noapte ploioasă de primăvară, cursul existenţei mele şi al familiei mele putea să ia o întorsătură dramatică. Momentele acelea de oroare, cu împuşcături, lovituri de cuţit, sânge şi distrugeri n-am să le uit, probabil, oricât mi-aş dori, niciodată. Astfel de lucruri, pe care ori de câte ori le citim sau le aflăm, suntem tentaţi să le asimilăm ideii că nouă nu ni se poate întâmpla aşa ceva. Au darul, însă, ca o dată trăite, să-ţi ofere o altă dimensiune a existenţei. Să te facă să vezi viaţa de zi cu zi cu alţi ochi. Să înţelegi mai bine şi mai exact că fiecare moment are semnificaţia sa şi fiecare lucru are importanţa sa, pe care de atâtea ori suntem gata să le ignorăm.

După cum am ignorat şi dimensiunea acestui flagel: violenţa. Violenţa extremă, în care viaţa semenilor noştri nu mai valorează nimic. Pentru câteva mii de lei sau pentru obiecte de valoare discutabilă, mor zilnic oameni. Oameni pentru care căminul propriu nu mai constituie nici un fel de pavăză. Nici un fel de garanţie. Ne putem trezi oricând - aşa cum mi s-a întâmplat şi mie - cu cineva în casă, care ne va pune cuţitul la gât, netemându-se de nimic. Pe cei cărora le merge o dată, şi cred că le merge la nesfârşit. îi încurajează în acest sens o realitate strâmbă: în Codul nostru Penal - pe care vrea să-1 modifice ministrul Stoica pe ici, pe colo - proprietatea, după ce că nu e garantată (constituţional e doar ocrotită!) nu-ţi oferă nici o şansă de a te apăra. Intră hoţul peste tine şi tu trebuie sa iei aminte cu ce armă te atacă şi - dacă poţi - să ripostezi doar cu aceea. Dacă vine cu cuţitul - ar fi bine să te aperi cel mult cu un cuţit similar. Altfel, Doamne-fereşte, dacă îl pocneşti cu un topor, intri la pârnaie, ca şi criminal! Mă gândesc cu groază că dacă arma atacanţilor mei nu se descărca pe lângă mine şi, smulgându-le-o din mâini, aş fi tras eu - acum poate că-mi trimiteaţi mie pachete la Jilava.

Este aici ceva putred şi „valul de violenţă care ne traversează nu se va potoli decât atunci când infractorii vor şti că o dată ce încalcă proprietatea altcuiva nu se mai bucură de nici o ocrotire. Altminteri vom continua să ne mirăm, să ne lamentăm, iar uneori chiar să murim cu dreptatea în braţe.