Dacă Geoană a dorit să trimită un român în spaţiu, Boc e mai generos: el ar vrea să ne ducă pe toţi în lună, călare pe bicicletă. Cel puţin aşa vede lucrurile europarlamentarul PDL Cristian Preda, exasperat şi el de ineficienţa unui guvern care nu izbuteşte să facă reforma administraţiei – cea de la care s-ar putea aştepta la economii care să nu ne mai oblige să împrumutăm bani de la FMI pentru a plăti pensiile.

De fapt, chiar premierul - minune al preşedintelui Băsescu (a cărui încredere s-a cuantificat în numirea sa la cârma a patru guverne consecutive) recunoaşte eşecul reformei, dar ca orice om responsabil, identifică şi cauzele.

Prima, în ordinea importanţei, este decizia Curţii Constituţionale. Dacă „dinozaurii” de acolo (între care majoritatea a fost numită chiar de Traian Băsescu) nu ar fi declarat neconstituţională ideea tăierii pensiilor, acum n-am fi fost nevoiţi să suportăm o creştere de 4% a TVA-ului, cu consecinţele de rigoare – inclusiv aceea a improbabilităţii de a mai aloca vreun ban pentru o presupusă creştere economică. Dar judecătorii de la Curtea Constituţională au preferat această variantă, de fapt  pentru a-şi proteja pensiile „nesimţite”.
Al doilea factor identificat de Emil Boc îl reprezintă fenomenele naturale care s-au manifestat cu perseverenţă în această perioadă. Dacă Dumnezeu şi Sfântul Ilie ar fi avut puţină milă de naţia română, n-ar mai fi trimis din ceruri şiroiul nesfârşit de ploi care au luat cu ele casele şi bunurile oamenilor aşezaţi în calea lor şi nu ar mai fi acoperit marile suprafeţe neprotejate de digurile pentru care n-au mai fost bani, sau au fost furaţi sau deturnaţi. Mama Natură ne-a băgat încă odată adânc mâna în buzunare şi ne-a lăsat o pagubă pe termen lung.

În fine, cea de-a treia cauză o reprezintă conjunctura economică internaţională. După ce-a dat buzna peste noi, în loc să ne ocolească, cum sperau cei de la putere, criza ne supune la tot felul de perversiuni, care de care mai insuportabile. Ne micşorează veniturile proprii, le micşorează şi pe cele ale statului, din care acesta ar trebui să-şi plătească cheltuielile de întreţinere, încremeneşte lucrările publice pentru care nu mai sunt bani şi face ca totul să se poticnească de buturuga unei crize generalizate. Parcă tot ce n-a apucat să se întâmple pe la vecini, care au reuşit să iasă mai repede din nevoi, s-a canalizat asupra noastră şi riscă să ne sufoce.

Ce să facă un biet guvern în aceste condiţii, în care Opoziţia îl pândeşte să-l răstoarne şi, în care presa găseşte tot felul de pretexte pentru a sări la gâtul devotaţilor săi miniştri care, orice ar face – nici măcar un nou brand turistic – nu e bine? Păi, în condiţiile astea, chiar că-ţi vine să încaleci pe biciclete, să o iei agale spre lună, unde nu iti taie nimeni un sfert din leafa...lunara şi să laşi în urmă necazurile şi neputinţa de a le depăşi.