Adus din nu ºtiu ce discotecã sã pãstoreascã fiscalitatea, dl Bodu este una dintre numeroasele erori umane prezente activ în puterea portocalie. Acest domn care habar n-avea cum se calculeazã TVA-ul ºi care folosea telefoane mobile dãruite de companii plãtitoare de impozite n-a fãcut altceva, în cei vreo doi ani cât a stat cocoþat în fruntea ANAF decât sã se dezlãnþuie în ºedinþe de exhibiþionism politic, mimând cu talent relativ, intoleranþa faþã de rãi-platnici ºi fãcând demonstraþii de eficienþã prin scoaterea la vânzare de gãri sau de cluburi de fotbal. Ceea ce a fãcut abia la sfârºitul sãptãmânii trecute, premierul Tãriceanu trebuia sã facã mai demult, demiþându-l pe histrionul chelios pentru incompetenþã, pur ºi simplu. Pentru cã motivul cu expunerea de opinii politice este pueril. Nu mai reprezintã pentru nimeni ceva ieºit din comun ca un reprezentant al guvernului, chiar cel pus sã strângã taxele, sã critice taxele ºi pe cei care le-au promovat. Într-o þarã în care preºedintele îl þine-n pumni pe premierul numit chiar de el, prin artificiile bine ºtiute, faptul cã Bodu se pune de-amboulea faþã de propriul ministru intrã în i-logica lucrurilor. ªi mãcar de-ar fi Bodu singurul care se dedã unui asemenea sport. De la doamna Macovei, membrã a cabinetului, la ale cãrei întruniri participã decât dacã invitatã în mod special, aflãm cã adeseori 'urlã' la colegi ca sã-ºi impunã puncte de vedere cu care ceilalþi nu sunt de acord.
Ce e surprinzãtor în episodul de sãptãmâna trecutã este altceva: ºi anume faptul cã premiul n-a mai stat la taclale cu co-preºedintele Alianþei, sã-i cearã permisiunea ca sã-l dea pe Bodu afarã - acesta fiind de meserie democrat, propus în funcþia respectivã de partidul de resort. În vremuri mai normale, o astfel de decizie n-ar fi putut fi, practic, luatã, atâta timp cât democraþii îºi susþin cu dârzenie oamenii, oricât de incapabili sau de nãzdrãvani ar fi. Cu autoritatea pe care, totuºi, i-o dã funcþia, Tãriceanu a luat mãsura, punându-i pe Boc ºi compania în faþa faptului împlinit. Dincolo de iritarea produsã de gafele în serie ale bodului, gestul tãricean este ºi primul avertisment adresat preºedintelui Bãsescu, pe care l-a înºtiinþat în acest fel cã nu mai are de gând sã negocieze ceea ce îi aparþine. Încã.
Guvernul, aºa împãrþit cum e, îi aparþine. ªi este instrumentul cu care poate sancþiona orice demers prezidenþial neconform cu noua stare de fapt: aceea a unui rãzboi rece declarat ºi declanºat prin schimbul de bileþele ºi apostile de sãptãmâna trecutã. Tãriceanu s-a decis sã iasã la bãtaie ºi sã-ºi vândã scump pielea. Va juca, în continuare, mergând pe sprijinul tacit al tuturor duºmanilor lui Bãsescu - ºi trebuie sã recunoaºtem cã acesta deþine arta de a-ºi face cu duiumul. Pentru toþi aceºtia, Tãriceanu va fi rãul cel mai mic pe care-l vor accepta ºi susþine în nãdejdea cã, mai devreme sau mai târziu îi vor putea da lovitura de graþie. Dupã aceea va veni, desigur, ºi rândul lui Tãriceanu.
|