Cu sau fãrã el, Sãnãtatea este la fel: ºchioapã, surdã ºi chioarã! Cum este, dealtfel, de 20 de ani, în care nici unul dintre cei 19 miniºtri nu a reuºit sã o trateze cu succes de vreuna dintre bolile cronice de care suferã.
Fiºa ministerului e lungã ºi complicatã: nici un alt portofoliu postrevoluþionar n-a trecut prin atât de multe mâini – poate doar cel al Educaþiei sã se mai apropie de recordul de aproape “un ministru pe an”. Cseke a fost al 19-lea ºi, totodatã, al treilea ministru ungur – adicã reprezentând UDMR-ul ºi se încadreazã în termenul mediu de funcþionare. Ca ºi Nicolãescu, nu este medic de meserie, ceea ce ar fi trebuit sã constituie un avantaj. Dar n-a fost! Presa a dat joi în clocot aberând pe tema gestului de demnitate al demisionarului: n-a primit, la rectificare, câþi bani a cerut. Adicã trei miliarde. A primit de zece ori mai puþin, ºi ãºtia se duc la Casa de Sãnãtate, nu la minister. ªi cred cã aici trebuie cãutatã, mai degrabã, motivaþia gestului lui Cseke.
Între el ºi ºeful Casei de Sãnãtate a existat încã din start un conflict mocnit. UDMR-ul ar fi dorit sã plaseze acolo tot un om de-al lor. Boc a numit însã un om de-al sãu: Lucian Duþã. Unul care n-a fost dispus sã subordoneze politicile Casei directivelor lui Cseke. Dealtfel, conflictul a atins cote acute sãptãmâna trecutã când Duþã a declarat ritos: pe mine m-a numit premierul! Doar el mã poate da afarã! ªi cum chestia asta nici nu i-a trecut prin cap lui Boc, soluþia a fost sã plece Cseke.
Un banal conflict personal, pânã la urmã, ºi nu îngrijorarea faþã de soarta sãnãtãþii. O astfel de demisie, de onoare, nu prea se practicã în politica româneascã. Dacã-mi aduc bine aminte, gestul a fost fãcut doar de Miclea, de la Educaþie, când ministerul sãu a primit, într-adevãr prea puþini bani. N-a fost însã cazul lui Cseke, pentru cã oricare îºi poate da seama cã pretenþiile sale erau aberante.
Ce semnificaþie are aceastã demisie? Dupã scandalul “Borbely”, e o nouã probã de nepotrivire de caracter a acþionarului majoritar al guvernãrii, cu cel mai important dintre minoritari. Iar faptul cã Boc n-a insistat ca Cseke sã-ºi schimbe decizia, spune clar cã paharul rãbdãrii pedeliste, faþã de fiþele udemeriste, este pe cale sã se umple… |