Mai puþin de trei luni a durat aventura 'independentã' a lui Florin Cãlinescu în televiziune. El însuºi creaþie a acestui mijloc de comunicare, îºi datoreazã notorietatea unui ºir de întâmplãri favorabile pe care, pânã la un punct, le-a speculat cu abilitate. Actor ºi regizor, rãtãcit prin meandrele concretului, Cãlinescu a avut ºansa de a se agãþa de Adrian Sârbu pe când acesta, la rândul sãu, se lansa în mass-media. Sârbu i-a dat pe mânã un microfon ºi l-a lãsat, vreme îndelungatã sã stea de vorbã în direct cu noctambulii pe tot timpul nopþii. Odatã rodat pe acest culoar, Sârbu l-a scos la luminã ºi l-a plasat în emisiunea de dimineaþã a PRO TV-ului. Aici a fãcut Cãlinescu cunoºtinþã cu lumea ºi lumea cu el, aici a tras din borcan bileþele cu premii pentru telespectatori ºi tot aici ºi-a cunoscut colaboratorii cu care, mai târziu, avea sã realizeze creaþia sa de vârf: 'Chestiunea zilei', Cãlinescu s-a dovedit atunci a fi la locul ºi la momentul potrivit. Scenetele sale de 5-10 minute, difuzate dupã ºtiri, la o orã de maximã audienþã, l-au instalat în fruntea eºalonului de comentatorii satirici ai unei actualitãþi care-i oferea suculente subiecte pe tavã. 'Chestiunea zilei' în varianta scurtã a fost 'ora astralã' a lui Cãlinescu, pe care, probabil, n-o va mai putea egala. Ce s-a întâmplat în continuare n-a fost decât un exemplu de lãcomie ºi de speculare inabilã a unei conjuncturi. Atunci când ºi-a depãºit condiþia de comentator vesel ºi incoerent, dorind sã devinã o instanþã moralã ºi politicã, a capotat. Succesul l-a mai însoþit un timp, hrãnindu-se din 'osânza' scenetelor, însã megalomania ºi delirul de grandoare au început sã-i joace feste. Începutul declinului a fost marcat de show-ul pe care l-a însãilat la alegeri, în campania electoralã, când a primit palme de la concurenþii prezenþi perdanþi ºi afronturi de la absenþii câºtigãtori. În pierdere vizibilã de inspiraþie ºi de audienþã a sfârºit printr-un prim divorþ de Sârbu. A pozat atunci în victimã neînþeleasã a unui veritabil complot politic. A stat pe tuºã vreun an ºi ceva pânã i s-a ivit oportunitatea de a-ºi lua soarta în propriile sale mâini: în viziunea sa devenitã vecinã cu paranoia, la PRO TV, nu reuºise sã realizeze tot ce dorea din cauzã cã îi lipsea pârghia administrativã! I-a oferit-o Fredy Robinson, patronul de la Tele7, odatã cu o mare parte din sumele reclamate de Cãlinescu pentru relansare. La un an ºi 6 luni de la preluarea postului ºi la trei luni de la relansarea cu surle ºi trâmbiþe, Cãlinescu este din nou victima neînþeleasã a patronilor ºi a telespectatorilor care n-au mai dat buzna nici mãcar ca sã câºtige milionul. Despãrþirea lui Cãlinescu de Tele 7 - consideratã a fi un divorþ inevitabil - este, înainte de toate, consecinþa unei iluzii. A iluziei cã un bun actor este, obligatoriu ºi un bun manager. ªi cã succesul este o 'chestiune a zilei', indiferent de inspiraþie sau de respiraþie. |