Mai puțin de trei luni a durat aventura 'independentă' a lui Florin Călinescu în televiziune. El însuși creație a acestui mijloc de comunicare, își datorează notorietatea unui șir de întâmplări favorabile pe care, până la un punct, le-a speculat cu abilitate. Actor și regizor, rătăcit prin meandrele concretului, Călinescu a avut șansa de a se agăța de Adrian Sârbu pe când acesta, la rândul său, se lansa în mass-media. Sârbu i-a dat pe mână un microfon și l-a lăsat, vreme îndelungată să stea de vorbă în direct cu noctambulii pe tot timpul nopții. Odată rodat pe acest culoar, Sârbu l-a scos la lumină și l-a plasat în emisiunea de dimineață a PRO TV-ului. Aici a făcut Călinescu cunoștință cu lumea și lumea cu el, aici a tras din borcan bilețele cu premii pentru telespectatori și tot aici și-a cunoscut colaboratorii cu care, mai târziu, avea să realizeze creația sa de vârf: 'Chestiunea zilei', Călinescu s-a dovedit atunci a fi la locul și la momentul potrivit. Scenetele sale de 5-10 minute, difuzate după știri, la o oră de maximă audiență, l-au instalat în fruntea eșalonului de comentatorii satirici ai unei actualități care-i oferea suculente subiecte pe tavă. 'Chestiunea zilei' în varianta scurtă a fost 'ora astrală' a lui Călinescu, pe care, probabil, n-o va mai putea egala. Ce s-a întâmplat în continuare n-a fost decât un exemplu de lăcomie și de speculare inabilă a unei conjuncturi. Atunci când și-a depășit condiția de comentator vesel și incoerent, dorind să devină o instanță morală și politică, a capotat. Succesul l-a mai însoțit un timp, hrănindu-se din 'osânza' scenetelor, însă megalomania și delirul de grandoare au început să-i joace feste. Începutul declinului a fost marcat de show-ul pe care l-a însăilat la alegeri, în campania electorală, când a primit palme de la concurenții prezenți perdanți și afronturi de la absenții câștigători. În pierdere vizibilă de inspirație și de audiență a sfârșit printr-un prim divorț de Sârbu. A pozat atunci în victimă neînțeleasă a unui veritabil complot politic. A stat pe tușă vreun an și ceva până i s-a ivit oportunitatea de a-și lua soarta în propriile sale mâini: în viziunea sa devenită vecină cu paranoia, la PRO TV, nu reușise să realizeze tot ce dorea din cauză că îi lipsea pârghia administrativă! I-a oferit-o Fredy Robinson, patronul de la Tele7, odată cu o mare parte din sumele reclamate de Călinescu pentru relansare. La un an și 6 luni de la preluarea postului și la trei luni de la relansarea cu surle și trâmbițe, Călinescu este din nou victima neînțeleasă a patronilor și a telespectatorilor care n-au mai dat buzna nici măcar ca să câștige milionul. Despărțirea lui Călinescu de Tele 7 - considerată a fi un divorț inevitabil - este, înainte de toate, consecința unei iluzii. A iluziei că un bun actor este, obligatoriu și un bun manager. Și că succesul este o 'chestiune a zilei', indiferent de inspirație sau de respirație. |