Cu doar câteva luni înainte de alegerile legislative din 2000, micul Partid Umanist din România, al magnatului - inclusiv media - Dan Voiculescu făcea o mișcare spectaculoasă pe tabla de șah a alianțelor: forma, împreună cu PDSR-ul lui Iliescu, un "pol social-democrat", a cărei intenție vădită era de a ocupa locul pe care, aproape inevitabil, urma să-l elibereze nărăvașa coaliție țărănisto-liberalo-democrată. Ambele formațiuni aveau câte un interes concret în făurirea acestei combinații: umaniștii doreau să depășească handicapul pragului electoral, ridicat sinucigaș de coaliție, la 5 la sută, agățându-se la remorca unei locomotive de tipul celei pedeseriste; social-democrații aveau nevoie de artileria mass-media, de care dispunea Voiculescu, pentru a contracara reticența tradițională a presei față de ei. Întru-un fel fiecare și-a atins scopurile: Voculescu a intrat în Parlament (cea mai strașnică lovitură de bursă pe care a dat-o vreodată!) iar PDSR-ul a avut parte, dacă nu de susținerea polului umanist de presă, cel puțin de o indiferență binevoitoare. Luna de miere a "polului" a durat puțin. Până când au început să apară neînțelegerile determinate, pe de o parte, de aroganța "fratelui mai mare", iar pe de alta de orgoliile "fratelui cel mic". Umaniștii au obținut cu greutate posturi de mâna a doua în administrație, fiind contrați sistematic și în dorința lor de a avea grup parlamentar propriu, pe motiv că regulamentele nu permit formarea de astfel de grupuri cu "întăriri pe parcurs". Disputele din teritoriu au răbufnit sistematic la vârf, umplându-i pe umaniști de frustrări și pe pesediști de nervi. Cu atât mai mult cu cât din punct de vedere ideologic PUR-ul a făcut un veritabil slalom, de la profilul de stânga, socialist, de pe care demarase, spre o ideologie social-liberală, de la care se prefigurează un ultim viraj, spre creștin-democrația lăsată în paragină de țărăniști. Divorțul survenit zilele trecute era previzibil și se încadrează în clasica nepotrivire de caracter. Inițiativa lui Voiculescu este, însă, una riscantă: e greu de presupus că PUR va câștiga până la alegeri cele 4 procente care-i lipsesc pentru a trece ștacheta parlamentară de unul singur. Îi rămân două variante: să adere la noua "Convenție" democrat-liberală, în cazul în care aceasta îi va trece cu vederea participarea de facto la guvernare, sau să revină, cu coada între picioare și cu infinit mai puține pretenții, la prima iubire. Și într-un caz și în altul șansele PUR-ului rămân foarte mici. Cel puțin în aparență. |