Cu doar câteva luni înainte de alegerile legislative din 2000, micul Partid Umanist din România, al magnatului - inclusiv media - Dan Voiculescu fãcea o miºcare spectaculoasã pe tabla de ºah a alianþelor: forma, împreunã cu PDSR-ul lui Iliescu, un "pol social-democrat", a cãrei intenþie vãditã era de a ocupa locul pe care, aproape inevitabil, urma sã-l elibereze nãrãvaºa coaliþie þãrãnisto-liberalo-democratã. Ambele formaþiuni aveau câte un interes concret în fãurirea acestei combinaþii: umaniºtii doreau sã depãºeascã handicapul pragului electoral, ridicat sinucigaº de coaliþie, la 5 la sutã, agãþându-se la remorca unei locomotive de tipul celei pedeseriste; social-democraþii aveau nevoie de artileria mass-media, de care dispunea Voiculescu, pentru a contracara reticenþa tradiþionalã a presei faþã de ei. Întru-un fel fiecare ºi-a atins scopurile: Voculescu a intrat în Parlament (cea mai straºnicã loviturã de bursã pe care a dat-o vreodatã!) iar PDSR-ul a avut parte, dacã nu de susþinerea polului umanist de presã, cel puþin de o indiferenþã binevoitoare. Luna de miere a "polului" a durat puþin. Pânã când au început sã aparã neînþelegerile determinate, pe de o parte, de aroganþa "fratelui mai mare", iar pe de alta de orgoliile "fratelui cel mic". Umaniºtii au obþinut cu greutate posturi de mâna a doua în administraþie, fiind contraþi sistematic ºi în dorinþa lor de a avea grup parlamentar propriu, pe motiv cã regulamentele nu permit formarea de astfel de grupuri cu "întãriri pe parcurs". Disputele din teritoriu au rãbufnit sistematic la vârf, umplându-i pe umaniºti de frustrãri ºi pe pesediºti de nervi. Cu atât mai mult cu cât din punct de vedere ideologic PUR-ul a fãcut un veritabil slalom, de la profilul de stânga, socialist, de pe care demarase, spre o ideologie social-liberalã, de la care se prefigureazã un ultim viraj, spre creºtin-democraþia lãsatã în paraginã de þãrãniºti. Divorþul survenit zilele trecute era previzibil ºi se încadreazã în clasica nepotrivire de caracter. Iniþiativa lui Voiculescu este, însã, una riscantã: e greu de presupus cã PUR va câºtiga pânã la alegeri cele 4 procente care-i lipsesc pentru a trece ºtacheta parlamentarã de unul singur. Îi rãmân douã variante: sã adere la noua "Convenþie" democrat-liberalã, în cazul în care aceasta îi va trece cu vederea participarea de facto la guvernare, sau sã revinã, cu coada între picioare ºi cu infinit mai puþine pretenþii, la prima iubire. ªi într-un caz ºi în altul ºansele PUR-ului rãmân foarte mici. Cel puþin în aparenþã. |