Tot mai mult se discutã pe la colþurile politicii despre o remaniere. Schimbãri s-au mai fãcut – cu recordul de la Interne ºi cu cea de la Sport – dar o remaniere în adevãratul înþeles al cuvântului, nu. Dealtfel, într-un guvern de coaliþie este ºi greu de ajuns la consens pe aceastã temã. Fiecare schimbare din echipa proprie ar trebui sã aibe un echivalent în cealaltã. Altminteri, oricare dintre partide s-ar putea considera în dezavantaj faþã de înþelegerile iniþiale.
Democraþii (nu le mai zic ºi „liberali”, pentru cã mi se pare inutil: cu ajutorul celor câþiva dezertori din PNL, partidul lui Bãsescu nu a devenit cu nimic ºi liberal) se pare cã au discutat ºi au convenit asupra a trei portofolii. Primul pe listã, cu voia dv, este tãietorul de panglici de la Culturã, Paleologu. Nimerit în politicã pe seama lui taicã-sãu, junele biciclist nu are nici un fel de talent pentru ce i s-a dat sã facã. A fost un ambasador submediocru ºi este un ministru nebãgat în seamã. Schimbarea mi se pare perfect justificatã ºi cred cã s-a pierdut deja prea mult timp cu acest experiment ratat care-l afecteazã inclusiv pe dl Paleologu, nevoit sã se ocupe de alte lucruri decât cele la care, probabil, se pricepe.
Al doilea nume este cel al dlui Sandu, de la Comunicaþii. Primul handicap al ministrului este de a fi intrat în cãrþi pe „filiera Stolojan” ºi de a nu prea avea alþi susþinãtori în high-life-ul democrat. Al doilea este de a fi primit un minister cu multe probleme ºi puþini bani (întârzierile din derularea fondurilor structurale sunt demne de Cartea Recordurilor). Iar al treilea stã chiar în low-profile-ul sãu personal: ministrul nu este un iubitor de reflectoare ºi de presã ºi ezitã sã se dea în stambã de dragul publicitãþii. Ceea ce în actualul context reprezintã un handicap.
Despre dl Stãniºoarã, ce sã mai spun: omul este serios ºi corect. Dar a avut parte numai de ghionioane – de la scandalul cu sergentul-spion ºi furtul misterios de arme de la Ciorogârla, pânã la scandalurile legate de achiziþiile de tehnicã militarã. ÃŽn ºerpãria de interese din Armatã se pare cã nu prea existã antidoturi la diferitele tipuri de venin din dotare.
Dincolo, la democraþii ceilalþi, lucrurile par mai simple. O primã victimã ar putea fi doamna Andronescu, care ºi-a încheiat misiunea de a trece prin furcile caudine ale intereselor divergente „pachetul” educaþional. Doamna Maur ºi-a fãcut datoria ºi poate sã plece. Dan Nica pare tot mai în plus peste Interne ºi Administraþie, pe care nu reuºeºte sã le împace, cu toatã miza organizãrii alegerilor. S-ar putea sã se mulþumeascã doar cu postura de vicepremier, iar povara ministerului sã fie mutatã pe alþi umeri, mai hârºiþi în jocurile care i-au dat ºi lui Nica atâta bãtaie de cap. Cel de-al treilea candidat la remaniere ar fi Victor Ponta, cel care de opt luni pare a nu-ºi gãsi rostul în aceastã calitate pe care o reprezintã mai mult pe la televiziuni, decât în Guvern.
Asta e teoria. Practica – remanierilor – este însã cea care ne omoarã. ªi-i omoarã ºi pe cei din Coaliþia care rezistã eroic la asalturile din interior. Pânã la alegeri.
|
| Accesari:
2690
|
Adauga o opinie